MPMonica Mihaela Pop
Verificat@monica-mihaela-pop
Târgu Mureș
„Vae victis!”
Un om obișnuit, cu gânduri, trăiri, iubiri, decepții și alte câteva din cele ce ne înalță sau coboară.
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
trebuie să spun că poate aici am fost influențată întrucâtva de un documentar pe care l-am urmărit zilele trecute, despre viața indigenilor din zonele cele mai izolate din Alaska. E un loc unde mi-ar plăcea să ajung tocmai datorită sălbăticiei și izolării de lume care se regăsește acolo. Și mi-ar mai plăcea să știu că într-o altă viață am trăit sau voi trăi undeva pe acolo :)
Îți mulțumesc din suflet recomandarea textului, dar mai ales pentru surprinzătoarea legătură găsită cu tablouri ale unor atât de importanți pictori!
Pe textul:
„Poem" de Monica Mihaela Pop
Recomandat0 suflu
Contextnu e nevoie de explicații, se simte din text.
Numai bine vă doresc!
Pe textul:
„să vorbim" de enea gela
0 suflu
Contexto melancolie dureroasă și persistentă pe tot cuprinsul poemului dar am simțit și un fel de calm al înțelegerii și o dorință de apropiere.
Versurile:
"moliile umblă prin minte cum umblă somnambulii pe acoperișuri
antrenați de imaginea lunii"
mi-au dat fiori. La fel și
"timpul meu își roade marginile
nu mai e mult".
Am citit un poem frumos despre urât. Tot binele!
Pe textul:
„să vorbim" de enea gela
0 suflu
Contextvă rog să corectați titlul.
Pe textul:
„Neâmplinit" de Florentin Cristian
De îmbunătățit0 suflu
Contextacest gând, străjuit pe partea ta de culoare și abur de dor. Diluantul, poate a fost o lacrimă, ajută curgerea cuminte spre final unde gândul, viu, se transformă în veșnicie.
(idea/ideea?)
Pe textul:
„gând" de Lidia Muraru
0 suflu
ContextAici punctul de sprijin e zâmbetul din final, Ottilia, acel vot de încredere care îți susține echilibrul acestui mers pe sârmă, cu ochii închiși și iubire surpată, printre speranțe de viață leșinate, priviri nemulțumite, nedumeriri.
Poate fi trecerea prin viață sau poate fi o călătorie interioară, de introspecție a propriului eu. Frumos!
Pe textul:
„echilibru" de Ottilia Ardeleanu
Recomandat0 suflu
Contextal rănilor mele aș spune că dragostea vine prea târziu și dispare prea devreme. Iar liniștea nu știu pe unde umblă că la mine n-a ajuns. Poate sunt eu în contratimp. Sau poate în contratimp e mâna aceea nevăzută, care reglează toate ceasurile și inimile și mâinile.
Pe textul:
„ora exactă" de herciu
0 suflu
Contextfiind ultima dintre nepoate ladă de zestre n-am primit la măritiș, se terminaseră, dar plapumă de lână da. E drept, șoarecii au venit mai târziu, cu mirosul lor cu tot :)
Mulțumesc mult pentru lectură și decorarea poeziei cu steaua galbenă!
Pe textul:
„Ca o plapumă de lână" de Monica Mihaela Pop
0 suflu
Contextci doar îmi voi purta ”întrebările în corp, în tăceri, în felul în care privesc oamenii” și da, ”fără să știu ce să le spun”. Ceva ca ”eu nu strivesc corola de minuni a lumii”.
Frumos!
Pe textul:
„Geometria umbrelor purtate" de Dicu Ciprian Mihail
0 suflu
Contextși mi-a fost neapărat să revin.
Versurile acestea mă fac părtașă la un fel de trecere, printre oameni și neputința lor de a se echilibra, către acel moment din final, patetic dar nu foarte, când îți iei avântul de a da glas, ca și cum ți-ai face testamentul, unor sentimente mult prea amânate.
Tot poemul e ca o declarație a ridicolului lumii, nebunia acesteia fiind incomensurabilă.
În mod deosebit m-au impresionat versurile:
”parolele pentru trecerea porților dintre oameni
servite pe tavă de ospătari scorțoși
ce îți aduc întâi spre degustare
dezgustul de a trăi”,
înțelesul lor îmi lasă un gust amar, al experienței personale.
Ca un addendum la cele de mai sus vreau să spun că de la prima lectură au început să-mi sune în minte versurile unui cântec, ”Dona Clara”:
”Spun poveștile că-n țara,
Țara-n care primăvara,
Doarme beată de miros cu zefirul somnoros cărui pleoapele se-nchid
Spun că la Valladolid
Amorez un don amarnic a cîntat un an zadarnic…
Era surdă Dona Clara…”
Pe textul:
„O femeie frumoasă și surdă" de Alexandru Manta
0 suflu
Contextof, câte simboluri în ea, câtă lumină poartă!
M-am regăsit aici, între faldurile poeziei, ca într-o poveste romanțată a multora dintre noi, cele care am fost cândva mirese cu sufletele pline de speranță. Îmi place, foarte mult îmi place!
Poate aș modifica puțin aici:
”... te-a prins în inel
a supunere
câteodată a resemnare”
Ultimele două versuri le repet aici pentru că îmi par magistrale:
”ninge cumplit dintr-un cer bătrân
prăpastia e îmbrăcată în rochie de mireasă”
Minunat!
Pe textul:
„clipa miresei" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
Contextmă onorează, chiar dacă eu sunt doar semnatara procesului verbal. Mă bucură nespus și faptul că ți-a venit să citești cu voce tare ceea ce colocatarii mei m-au făcut să scriu. Cât despre ei, piticii mei mulți, aș putea spune ”câți ca mine”, diferența fiind că eu conviețuiesc frățește cu ei, chiar mi-s dragi :)) Încă!
Sper că zilele următoare voi reuși să le dau voce, prin mine :)
Mulțumesc mult pentru lectură și recomandare!
Pe textul:
„Poezie ușoară, ca șprițul de vară " de Monica Mihaela Pop
Recomandat0 suflu
Contextmă bucur când primesc comentarii! Întotdeauna descopăr câte ceva nou despre textele mele și asta e așa de plăcut :)
Îți mulțumesc mult pentru trecere! Tot binele!
Pe textul:
„Poezie ușoară, ca șprițul de vară " de Monica Mihaela Pop
Recomandat0 suflu
Contextcățelul amator de poezie, se poate orice la Radio Agonia :)
Felicitări tuturor!
Pe textul:
„Noile voci de la Radio Agonia" de Bogdan Geana
0 suflu
Contextcă era o notă de plată consistentă dar asumată. Pentru improvizații plătim întotdeauna, chiar mai mult decât ne poate sufletul.
Un poem care spune despre înțelepciunea câștigată ca urmare a propriilor alegeri, fără resentimente și, cred eu, fără regrete.
Frumos!
Pe textul:
„nota de plată" de herciu
Recomandat0 suflu
Contextpentru comentariul tău foarte cald și frumos, ca întotdeauna, cu atenție la detalii și sens, întregindu-mi, cumva, poezia.
Îți mulțumesc mult!
Pe textul:
„Adam și Eva " de Monica Mihaela Pop
0 suflu
Contextcu atât umor și nonșalanță, cu atâta împăcare cu sine!
Nu am multe cuvinte de spus, mi-a plăcut întreg poemul, așa cum e și mă bucur că l-am citit.
Tot binele!
Pe textul:
„între prima și ultima dragoste" de enea gela
Recomandat0 suflu
ContextAi dăruit tot și ai rămas, totuși, cu atât de mult, ți-au rămas viața și amintirile, sufletul, menirea și surâsul și încă multe altele. Nu e destul?!
Pe textul:
„chestii de aruncat" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
ContextUn punct, toată existența parcă e marcată de un punct pe o coală albă de hârtie, care se îngustează la fiecare mișcare a sufletului și crește cu fiecare tresărire a unei noi emoții. Punctul, începutul și sfârșitul!
Cum spunea Stănescu, ”Deşi urăsc punctul, Doamne,/locuiesc într-un punct.”
Pe textul:
„joc" de Lidia Muraru
0 suflu
Context