Monica Mihaela Pop
Verificat@monica-mihaela-pop
„Vae victis!”
Un om obișnuit, cu gânduri, trăiri, iubiri, decepții și alte câteva din cele ce ne înalță sau coboară.
acest gând, străjuit pe partea ta de culoare și abur de dor. Diluantul, poate a fost o lacrimă, ajută curgerea cuminte spre final unde gândul, viu, se transformă în veșnicie.
(idea/ideea?)
Pe textul:
„gând" de Lidia Muraru
Aici punctul de sprijin e zâmbetul din final, Ottilia, acel vot de încredere care îți susține echilibrul acestui mers pe sârmă, cu ochii închiși și iubire surpată, printre speranțe de viață leșinate, priviri nemulțumite, nedumeriri.
Poate fi trecerea prin viață sau poate fi o călătorie interioară, de introspecție a propriului eu. Frumos!
Pe textul:
„echilibru" de Ottilia Ardeleanu
Recomandatal rănilor mele aș spune că dragostea vine prea târziu și dispare prea devreme. Iar liniștea nu știu pe unde umblă că la mine n-a ajuns. Poate sunt eu în contratimp. Sau poate în contratimp e mâna aceea nevăzută, care reglează toate ceasurile și inimile și mâinile.
Pe textul:
„ora exactă" de herciu
fiind ultima dintre nepoate ladă de zestre n-am primit la măritiș, se terminaseră, dar plapumă de lână da. E drept, șoarecii au venit mai târziu, cu mirosul lor cu tot :)
Mulțumesc mult pentru lectură și decorarea poeziei cu steaua galbenă!
Pe textul:
„Ca o plapumă de lână" de Monica Mihaela Pop
ci doar îmi voi purta ”întrebările în corp, în tăceri, în felul în care privesc oamenii” și da, ”fără să știu ce să le spun”. Ceva ca ”eu nu strivesc corola de minuni a lumii”.
Frumos!
Pe textul:
„Geometria umbrelor purtate" de Dicu Ciprian Mihail
și mi-a fost neapărat să revin.
Versurile acestea mă fac părtașă la un fel de trecere, printre oameni și neputința lor de a se echilibra, către acel moment din final, patetic dar nu foarte, când îți iei avântul de a da glas, ca și cum ți-ai face testamentul, unor sentimente mult prea amânate.
Tot poemul e ca o declarație a ridicolului lumii, nebunia acesteia fiind incomensurabilă.
În mod deosebit m-au impresionat versurile:
”parolele pentru trecerea porților dintre oameni
servite pe tavă de ospătari scorțoși
ce îți aduc întâi spre degustare
dezgustul de a trăi”,
înțelesul lor îmi lasă un gust amar, al experienței personale.
Ca un addendum la cele de mai sus vreau să spun că de la prima lectură au început să-mi sune în minte versurile unui cântec, ”Dona Clara”:
”Spun poveștile că-n țara,
Țara-n care primăvara,
Doarme beată de miros cu zefirul somnoros cărui pleoapele se-nchid
Spun că la Valladolid
Amorez un don amarnic a cîntat un an zadarnic…
Era surdă Dona Clara…”
Pe textul:
„O femeie frumoasă și surdă" de Alexandru Manta
of, câte simboluri în ea, câtă lumină poartă!
M-am regăsit aici, între faldurile poeziei, ca într-o poveste romanțată a multora dintre noi, cele care am fost cândva mirese cu sufletele pline de speranță. Îmi place, foarte mult îmi place!
Poate aș modifica puțin aici:
”... te-a prins în inel
a supunere
câteodată a resemnare”
Ultimele două versuri le repet aici pentru că îmi par magistrale:
”ninge cumplit dintr-un cer bătrân
prăpastia e îmbrăcată în rochie de mireasă”
Minunat!
Pe textul:
„clipa miresei" de Ottilia Ardeleanu
mă onorează, chiar dacă eu sunt doar semnatara procesului verbal. Mă bucură nespus și faptul că ți-a venit să citești cu voce tare ceea ce colocatarii mei m-au făcut să scriu. Cât despre ei, piticii mei mulți, aș putea spune ”câți ca mine”, diferența fiind că eu conviețuiesc frățește cu ei, chiar mi-s dragi :)) Încă!
Sper că zilele următoare voi reuși să le dau voce, prin mine :)
Mulțumesc mult pentru lectură și recomandare!
Pe textul:
„Poezie ușoară, ca șprițul de vară " de Monica Mihaela Pop
Recomandatmă bucur când primesc comentarii! Întotdeauna descopăr câte ceva nou despre textele mele și asta e așa de plăcut :)
Îți mulțumesc mult pentru trecere! Tot binele!
Pe textul:
„Poezie ușoară, ca șprițul de vară " de Monica Mihaela Pop
Recomandatcățelul amator de poezie, se poate orice la Radio Agonia :)
Felicitări tuturor!
Pe textul:
„Noile voci de la Radio Agonia" de Bogdan Geana
că era o notă de plată consistentă dar asumată. Pentru improvizații plătim întotdeauna, chiar mai mult decât ne poate sufletul.
Un poem care spune despre înțelepciunea câștigată ca urmare a propriilor alegeri, fără resentimente și, cred eu, fără regrete.
Frumos!
Pe textul:
„nota de plată" de herciu
Recomandatpentru comentariul tău foarte cald și frumos, ca întotdeauna, cu atenție la detalii și sens, întregindu-mi, cumva, poezia.
Îți mulțumesc mult!
Pe textul:
„Adam și Eva " de Monica Mihaela Pop
cu atât umor și nonșalanță, cu atâta împăcare cu sine!
Nu am multe cuvinte de spus, mi-a plăcut întreg poemul, așa cum e și mă bucur că l-am citit.
Tot binele!
Pe textul:
„între prima și ultima dragoste" de enea gela
RecomandatAi dăruit tot și ai rămas, totuși, cu atât de mult, ți-au rămas viața și amintirile, sufletul, menirea și surâsul și încă multe altele. Nu e destul?!
Pe textul:
„chestii de aruncat" de Ottilia Ardeleanu
Un punct, toată existența parcă e marcată de un punct pe o coală albă de hârtie, care se îngustează la fiecare mișcare a sufletului și crește cu fiecare tresărire a unei noi emoții. Punctul, începutul și sfârșitul!
Cum spunea Stănescu, ”Deşi urăsc punctul, Doamne,/locuiesc într-un punct.”
Pe textul:
„joc" de Lidia Muraru
Metafora lanțurilor îmi pare că povestește despre poverile sufletului și despre reținerile pe care, de voie de nevoie, ni le impunem ori ni se impun de prea multe ori. Le purtăm cu noi, mereu, până când trupul învață că acolo unde se termină fierul, începe carnea.
Un poem puternic, care mă întoarce spre mine, spre lanțurile mele.
Frumos!
Pe textul:
„lanțurile de sub piele" de Nuta Craciun
Recomandatmi-a plăcut întotdeauna poezia în formă fixă, găsirea rimelor și păstrarea ritmului corect au fost mereu o provocare. Acum, rămâne de văzut dacă și când voi putea scrie poezii moderne în prozodie clasică :)
Mulțumesc mult, atât pentru lectură cât și pentru înstelare!
Pe textul:
„Poem în do minor" de Monica Mihaela Pop
Recomandatmă bucur mult că nu te-ai putut abține, cu atât mai mult cu cât starea asta ți-au dat-o niște versuri ”de modă veche”, cu ritm și rimă, de care nu am găsit prea des pe agonia.ro, iar reacția ta versificată e prețioasă pentru mine.
Îți mulțumesc din suflet, pentru cuvinte și recomandare!
Pe textul:
„Poem în do minor" de Monica Mihaela Pop
Recomandatîți mulțumesc și pentru înstelare!
Numai bine!
Pe textul:
„Nuci în staniol" de Monica Mihaela Pop
