joc

Cineva desenează pe o foaie, învârte creionul în cercuri în jurul unui punct. Titlul susține bine această idee de gest ludic, aparent nevinovat.
Îmi plac aceste detalii subtile, simbolurile punctului și albul foii, sau confuzia dintre „eu” și „tu”.
Se îmbină realitatea concretă a desenului cu lumea interioară a emoțiilor, astfel încât hârtia albă devine scena unui proces sufletesc intens.
Cred că forma verticală a textului, nu e doar estetică, încetinesc cumva cititul, astfel el nu poate trece rapid, simte fiecare cuvânt, fiecare respirație,

”care se strânge
plânge
doare
până la sânge”

Mi-a plăcut această scară a durerii, cu cât cobori pe rânduri, cu atât emoția se intensifică „până la sânge”.

”încetinește” cumva cititul... astfel ”cititorul” ...
Îmi cer scuze, scriu de pe telefon...

Nuța,
Îmi încordează trăirile analiza ta traversându-mi stările repetat. Cu toate că a fost un joc de moment, un episod pe care l-am prins în treacăt, cuvintele tale despre ceea ce am scris m-a întors să gust iar cu încordare momentul și, ghici, îl găsesc mai plăcut prin ochii tăi chiar. Mulțumesc că te-ai oprit, ai gustat, ai intrat în joc și iată, ai tensionat plăcut cuvintele. Pe curând!

Un punct, toată existența parcă e marcată de un punct pe o coală albă de hârtie, care se îngustează la fiecare mișcare a sufletului și crește cu fiecare tresărire a unei noi emoții. Punctul, începutul și sfârșitul!

Cum spunea Stănescu, ”Deşi urăsc punctul, Doamne,/locuiesc într-un punct.”

Mulțumesc Monica. Da, punctul care mă urmărește și mă ascunde în joacă de cele mai multe ori. Viața există dincolo, tot mai dincolo de orice punct.