decont
pe luciul gândurilor am împrăștiat petale cu mâna ta și-am pus una câte una amintiri albe în cecuri să le decontezi în cuvinte; scrie ce vrei, notează tot ce ai vrea să știi și n-am spus
urmare
coloana vertebrală mi se împotrivește cu strigăte de plumb plesnește os pe os sub mine-i clocot de plecare-ntoarsă și iarăși kilometri mers pe jos. mă chemi și mă închin venind pe
plouă
Plouă monoton, picurii gri fac exerciții de ocolire a obstacolelor, oameni mărunți se ascund sub treptele prea înalte pentru ora atât de târzie și tristă și atât de înfrigurată de ziua intrată
joc
te așez, un punct pe o coală albă și te desenez în rotocoale de jur-împrejur până devin una cu punctul una cu albul care scade cu fiecare mișcare din sufletul meu care se
iubiri recurente
te simt ca un ghem de cuvinte boțite, încerc să le-ndrept să le calc, să le-mbrac ca veșminte, să le port ca parfum, o textură de rai ca aproape de tot să te-aducă. simt că
cicatrice
ieri printre degetele cuprinse în fugă curgeau amintiri care azi se rescriu în inima fiecăruia în gama celuilalt pe nota perfectă din acordul dorit și devin aceeași respirație iar teama
despărțire
Atunci ai urcat, n-am cerut bilet de iubire, dragostea nu este controlor, dar la prima încercare te-ai răzgândit ai coborât să-ți mai cârpești genunchii, să mai notezi pe un bob de fum că
restanță
într-o zi voi deschide și cărțile sufletului meu și voi înghiți în pagină cu pagină iubirile lăsate pentru mai târziu și poate voi ști să-mi depăn până la capăt începuturile firave ale
te aștept
te aștept întotdeauna dincolo după ce ziua apune și soarele îngână luceafărul de noapte cu un geamăt nocturn. dincolo după cerul ce-a obosit să mai scuture norii, după ce visul a
matinal
îmi trimiți cuvinte sub numele tău, eu îmi spăl mâinile, îmi curăț fața și mă aplec să primesc un mănunchi, un snop bogat din sufletul tău, atingerea lor mă învăluie-n plaje și-n cuget se
cărări
nu știu să merg pe aceleași cărări bătătorite să-mi iert toate obiceiurile de a mă strecura printre cuvinte și a-mi încălța tăcerile și plecările pe pajiști sau jungle sau insule
sămânță
îmi așezasem tâmpla în palma Ta și-mi legănase-i într-o povestire toate trăirile nu, ființele noastre nu sunt finite ci ele încapsulează umbletul fiecăruia spre universul
devenire
îmi fac temele de viață întotdeauna cu Tine, mereu cunoști mai mult și nu te pot întrece în iubiri, în pierderi sau în zbateri de moarte. și te las întotdeauna înaintea mea, pasul Tău
neclintit
Am rămas cu palma întinsă Tu mi-o sărutase-i când fiorul unui gând mă cuprinse și-un gest fusese de-ajuns să mă prinzi sub aripă. Mi-ai deschis pumnul încleștat l-ai sărutat și mi-ai spus
Sânul Tău
Ca sânul proaspăt dezgolit de toamnă te-ai aplecat peste clipe să-mi hrănești timpul dus să revii în oceane de vise. Sânul Tău îl mai știu pe-de-rost, recunosc gustul Tău și-n miros de
Întreg
Ziua a început să aibă gustul Tău, miros de petale coapte din trandafirul din care mama pregătea dulceața. Și noaptea continuă să aibă forma Ta; niciodată cu limită fizică și
neputință
Strivește-mi nepăsările, ignoranțele și negările strânge-mi-le în șirag de țurțuri și pune-le la soare, topește-mi și gândurile banale și din aburul lor, un strop de apă rece pe ciocul vrabiei
Dincolo de anotimp
Timpul se împrăștie, mii de secunde hoinăresc pe ecrane și-anunță timid că-i trecut de octombrie, că începe cearta culorilor când ordinea interioară devine pictură și-n păduri se stropesc
Meniu
Azi gătesc o supă de stele cu-n os de miracol stropit cu miraj și prăjesc, felul doi, o furtună mai zdrobesc usturoi în ocean. Un meniu asortat cu o toamnă într-un zbucium în
De nu
De n-ai fi să-mi strigi numele, să-ți recunosc vocea dintr-o mie și să te simt în talpă pe oriunde trec, eu n-aș fi. Și de n-ai fi să-mi porți grija într-o mie de forme, să-mi ieși
Permisiune
Lasă-mă să cânt la sufletul tău, să-ți apăs, pe rând, clapele cu un cuvânt să te-ating iar tu să cânți veșnicia. Așteaptă să te prind cu privirea și când inima ta va vibra sporește-i
Chipul Tău
Plâng. În umbre și lacrimi desenez, în mănunchi, stele și ploi, prind zboruri sub pleoape și strâng în genunchi Chipul Tău. Mi-e sete, mi-e foame, mi-e ger, mi-e iubire, gemeni de
Uitare
Aș vrea să te uit într-o călimară unde în loc de cerneală am turnat parfum. Să scriu din penița albă să las să atârne litere-parfum să-ți trimit urgent o scrisoare prin care să te
Privirea
Nu e nevoie de trup să iubesc dă-mi doar privirea și lasă-mă singur să pot să gândesc împarte-mi durerea. Nu e nevoie de carne să spun dă-mi doar cuvântul ce mișcă și munții, e apa ce
