te aștept

te aștept întotdeauna dincolo după ce ziua apune și soarele îngână luceafărul de noapte cu un geamăt nocturn. dincolo după cerul ce-a obosit să mai scuture norii, după ce visul a trecut cu un fel de uitare în trup, cu un fel de moarte în umbre atunci când îngerii vin și refac neuroni și vindecă inimi. dincolo după geamul ce îl pot desena pe aburul prins ca-n oglindă și alunec cu degetul mic peste rânduri, peste gânduri, peste odihnă. te aștept dincolo de tot după ce viața se scrie pe tălpi cu noroi iar trupul se topește-ntre zile, atunci când rănile trec și când dorul de tine se scurge încet ca nisipu-n clepsidră iar pământul trecut devine lumină.