Permisiune

Doamna Lidia, cu drag descopăr aici o poezie plină de sensibilitate și dorință de comuniune. Se simte nevoia sinceră de apropiere și împăcare prin iubire. Are o căldură autentică, mai ales în versurile despre „iertare” și „scrisul pe suflet”, care pot deveni chiar o marcă stilistică personală. Totuși, v-ar ajuta mult să încercați o mai mare libertate în ritm și imagine. De exemplu (e doar o părere), ați putea evita repetițiile lineare („lasă-mă”) sau expresiile foarte directe („să te ating cu privirea”) și să căutați o metaforă mai surprinzătoare, care să spună același lucru mai discret. Aveți o bază bună, da, emoția e acolo, doar forma are nevoie de puțină șlefuire poetică. E o poezie care promite mult, dacă o lăsați să respire printre cuvinte. Vă las steluța mea de încurajare! Continuați să scrieți, doamna Lidia. Aveți o sensibilitate care merită lăsată să crească în timp și în cuvânt. Citiți poeți care vă emoționează, lăsați imaginile să vi se așeze în suflet și scrieți doar când simțiți că un vers nu vă mai lasă în pace. Cu răbdare și curaj, veți descoperi vocea aceea unică ce vă aparține(sincer, da, si eu inca lucrez la ,,vocea'' mea).