mircea trifu

Vreau ca vântul iertător, milos pe mine să m-alinte Și să mă poarte pe un nor setos cu mine să se adape, Și-apoi, în picături de ploaie să îți plâng pe frunte, Să îți spăl sânul tău și chinul să-l

De Dumnezeu m-ar întreba ce inimă în piept să-ți dau, Ce-mfiorare să m-alinte, ce gust să simt pe buze, Ce dor să mă aprindă, lumina cărei stele să o beau, I-aș da o lacrimă de-a ta și n-ar putea

Am răvășit prea multe-n viață, cărunte frunți, duioase, blânde, Și mâini cu diamante, mătăsuri ce acopereau doar corpuri frânte, Prin mine au trecut, în pulberi de lumină cernut-am rugi adânci, Am

Tu sparge-mi disperarea cu o rugă, Si mii de așchii ceru-l va răni, Și poate-o picătură roșie de sânge, Armura ta de nepăsare-o va topi. Iar eu din nori voi învăța a plânge. Măcar odat' te

Eu sunt născut sărac, din pulbere de stele, Și singur m-am clădit pe boltă ca și ele, Am strâns în suflet petale de eternitate, Ce rătăceau tăcute-n galaxie, fără moarte. Și am ajuns eu vinovat

În viață am gustat îmbrățișări tăcute Sau urlătoare, ce vibrau plăcerea, Dar cu armura mea, iubirile mărunte, Din mine, rușinoase își purtau durerea. Așa, imun am străbătut natura crudă, Am

Unde-aș putea să vărs ce-am adunat în mine-o viață, În ce abis de mare să-ngrop durerea asta de acum, Se scurge-ncet în mine și firul destinului de ață Mă trage spre căzute suflete rănite pe-al

Întâmplător, suflarea ta eu am simțit-o-n noapte, într-o baladă, Ce o cânta din ceruri Ciprian cu-al său arcuș, pe-a sa vioară caldă, Nu te știam pe nume și nu știam ce corp îmbraci când vrei ca

În noaptea asta sting cerul și stelelor le-am spus, Să-și amuțească-a lor lumină, vreau ochi-nchiși acuma, Nici rugăciune sau suspin în mine, nici măcar surâs, Și luna-ntr-o eclipsă am închis,

Iar m-am certat cu luna, mama mea, din altă galaxie a purtat, O fată de-mpărat cu zestre mare, deșteaptă și bogată, ca soție, Mi-a spus că e frumoasă și era, avea un chip armonios scluptat, Doar

De multe ori, mă nasc în dimineață trist, Din vise gemătoare ce mă cheamă chinuite, Ce-mi intră noaptea-n suflet pe șoptite Și dureros mă-ntreabă de pot să mai rezist. De multe ori, sunt

Te-am întâlnit în noapte, o stea frumoasă, rătăcită, M-ai prins de mână și-n disperare-ai strâns-o tare, Cu vocea-nlăcrimată mi-ai zis ,,măi, ia și mă sărută, Mă simt nefericită, tristețea arde și

Născut din întuneric și lumină, aici pe cer, Eram la poarta viselor, tăcut străjer, Doar stelele și luna aici puteau petrece, Cu trupul statuar și sânul gol, dar rece. Priveam tăcut, milos,

Iubit-o scoală, cu raza mea îți liberez Fruntea de pletele argintii, Ridică-ți trupul și ochii obosiți de vreme, Ce-n valuri s-au prefăcut în riduri. Eu sunt plecat de-o viață, n-am reușit să mă

Eu sunt aici, închis în cercul timpului, Sunt mut și surd, Te caut disperat, închis în spațiul umbrei, De destin. Doar ochii mei, cu ei pătrund în visul tău Și-n el eu zburd. Cu-a mea privire,

Bună dimineața tu, visătoarea mea înlăcrimată, Azi am ascuns cărarea către tine-n ochi închiși, Și brațele-amândouă strans le-am legat deodată, Să nu-ți oprească zborul cerului acum deschis. Am

Eu te-aș cânta dar pe ce melodie, Căci nimeni notele încă nu știe, Sunt scrise doar în versul meu. Eu te-aș rosti, furându-ți un sărut Dar pănă-acum poetul tău e nenăscut, Căci eu închis îl am

Eu sunt aici iubito, dormi liniștită, Sunt umbra ce ocrotește visul tău, Se-aprinde când te culci pe corpul meu Și îți alintă fruntea gânditoare, obosită. Mă furișez pe buze, să nu pierd nici o

Acum ajunge, ați rupt din mine carnea-n picături, Îmi curge, doar sufletu-a rămas, dar fără sânge, Am înghețat destul ascuns aici, încolăcit sub gene, Þinându-mi ochi-nchiși să nu mai văd priviri

M-am strecurat din nou pe-o rază, la a ta fereastră, Cum fac mereu de când născută, te-am văzut, fecioară, Și noaptea-ți coloram eu visul, cu-o lumină-albastră Eu viața ta, în noapte o vindecam

Te numesc Venus muritorii printre stele, Ești dușmănită și temută printe ele, Ai aura mai luminoasă și mai largă, În ochii tăi privește lumea-ntreagă, Ești pizmuită, raza ta este temută De

Sunt parte din ceva divin, acum comfuz, nu știu, Nu sunt nimic în ochii ei dar jur că am să fiu, Știu doar că doare tare de sufletul deschid Și roiul amintirilor se furișează și mă prind. De

Iar m-am certat cu luna, mama mea, Din altă galaxie a purtat, O fată de-mpărat, cu zestre mare, Deșteaptă și bogată, ca soție, Mi-a spus că e frumoasă și era, Avea un chip armonios

Știu c-aș putea să mă prefac într-un sărut, pe vânt, Cu un fior nebun eu m-aș lipi în veci de gura mută, Însângerat și surd m-aș risipi prin tine, cald, tăcut, Să îți absorb tristețea umbrei de