Poezie

balada luminii

1 min lectură·12 noiembrie 2013

Mediu

În noaptea asta sting cerul și stelelor le-am spus,

Să-și amuțească-a lor lumină, vreau ochi-nchiși acuma,

Nici rugăciune sau suspin în mine, nici măcar surâs,

Și luna-ntr-o eclipsă am închis, să-mi piardă urma.

Am forma trupului ce unduiește încă-n raza mea plăpândă,

Și chipul tău, ce îngerii geloși îl ascundeau de mine,

Acum îl țin sfințit, între petalele dorinței tremurândă,

Și când mă-ntunecă tristețea, să îl aprind, să mă aline.

Doar vântul cel șiret îmi știe oful meu, voios m-ajută,

Și împletind suspinele cusute-n fire de lumină-albastră,

Le pun pe adierea vântului, de le respiră, să mă simtă,

Să știe că luceafărul, de dor se stinge la a sa fereastră.

Și de atunci, în fiecare noapte treceam cu raza mea șoptită,

Dar n-am putut perdeaua s-o străbat și nici tăcerea ta,

Și sfătuit de vânt, o altă stea am prins în raze ca iubită

Și-ascult îngândurat, cum susură că mă iubește și mă vrea.

00957

mircea trifu. “balada luminii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14038387/balada-luminii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.