Poezie

Ajunge inima

1 min lectură·9 decembrie 2013

Mediu

Am răvășit prea multe-n viață, cărunte frunți, duioase, blânde,

Și mâini cu diamante, mătăsuri ce acopereau doar corpuri frânte,

Prin mine au trecut, în pulberi de lumină cernut-am rugi adânci,

Am mângâiat iubiri ce se purtau pe tocuri elegante sau opinci.

Mereu în mine, durerea altei stele s-a cuibărit, uitând să plece,

Mereu pe pleoape îmi rătăcea o altă lacrimă, străină, aspră, rece,

Și toate-ncet, văzând a mea răbdare. s-au rătăcit printre suspine,

Și au făcut din a mea inimă a lor cetate, ca să lovească-n mine.

Am fost la un bătrân în munți, ce lumea-l cheamă cu dispreț ,,destinul,,

Să-mi dea o rugăciune-n lacrimi, să-mi ard durerea mea și chinul,

A luat din vatră un cuvânt încă arzând și mi l-a scris pe mână,

Spunând ca noaptea să-l strecor în visul meu, în vers de-i lună plină.

00968

mircea trifu. “Ajunge inima.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14039862/ajunge-inima

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.