Poezie

Iubirea firului de iarba

1 min lectură·25 octombrie 2013

Mediu

Te numesc Venus muritorii printre stele,

Ești dușmănită și temută printe ele,

Ai aura mai luminoasă și mai largă,

În ochii tăi privește lumea-ntreagă,

Ești pizmuită, raza ta este temută

De trecătoarele comete și de luna mută.

Te-am simțit când ascultam iarba crescând,

Vorbeau în șoaptă cu pământul, tremurând,

Și inima am tăcut-o, să nu mă mai distragă,

S-ascult povestea ta de vis, întreagă,

Iubirea-n suflet, dintr-un suspin se naște,

Simțeam durerea lipsei tale că mă paște.

M-am speriat de frica ce m-apăsa pe gene,

Simțeam pe ele lacrimi străine de-ale mele,

Buzele flămânde se adăpau cu o tăcută sete

Ce fără milă se scurgea în picături încete,

Și trădătoarea inimă mă îndemna să le primesc,

Un rob tăcut, lumina ta acum plecat cerșesc.

De-atunci s-au scurs milenii dureroase peste mine

Și nu mai știu ce-am fost odată-n viață sau cine,

Și ceru-nduioșat era, de-a mea chemare fără urmă,

Dar nimeni n-auzea sau nu dorea ca să ți-o spună.

Văzându-mă, milos pământu-mi cere să m-absoarbă

Și să devin, privind la cer, un fir de iarbă.

001.175

mircea trifu. “Iubirea firului de iarba.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14037553/iubirea-firului-de-iarba

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.