Poezie

Luceafarul infernului

2 min lectură·28 octombrie 2013

Mediu

M-am strecurat din nou pe-o rază, la a ta fereastră,

Cum fac mereu de când născută, te-am văzut, fecioară,

Și noaptea-ți coloram eu visul, cu-o lumină-albastră

Eu viața ta, în noapte o vindecam să nu te doară.

Și ajunsese-i o frumoasă pământeană eu te iubeam,

Uitai de mine-n zi sub raza orbitoare-a soarelui,

Doar noaptea ne zbenguiam în visul tău sau lăcrimam

Nu puteam prinde viață-n forma muritoare-a corpului.

Și într-o noapte, am coborât pe raza nopții, aprins,

Mă pregăteam să intru dar trează gura ta șoptea ușor,

Cuvinte de amor ce eu ți le șopteam în fiecare vis,

Îmbrățișată de-un bărbat,un pamantean, un crăișor.

Și gelozia mi-a pus masca pe-a mea față tristă,

Ca nimeni și nicicând sa stie ca îngerul din mine,

Plânge fără aripi in umbra, că cerul mă dezgustă

Că pe pământ, tot răul de la fereastra ta îmi vine.

Un sentiment s-a-ncolăcit încet, mârșav, în suflet,

Pe geana ta te-adormeam și te trezeam, doar eu,

Și aprig, s-a năpustit rupându-mi aripile-n urlet,

Și raiul cu durere s-a transformat în iadul meu.

Acum sunt înger în abis ,din răni eu fac balade,

Mă simt stăpân pe toate morțile ,etern terestre,

Nu-s fericit dar nici nu-s afundat în tristele cascade,

Ce le aveam în falsa mea iubire, cu amăgiri celeste

001.053

mircea trifu. “Luceafarul infernului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14037665/luceafarul-infernului

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.