Mihaela Maxim

Pe o plajă de cuvinte Hăituiți trec să se-adape Toți cireșii fără floare Toți ciclopii fără pleoape Răsărind în nopți cu lună Toți străinii făr’ de ape Lacrimile împreună le curgeam Pe grâu

Cu caii în galop privesc peste umăr poetul cum scrie din taine și număr cum galbene clipe de iarbă se duc și apun peste codri de floare de nuc răcnește prin gânduri o fiară amară sub scânduri

Dă-mi Doamne un pui de aripă, încă nu-l face înger Lasă-mă să-l încălzesc la lumina dragostei tale Dă-mi cerule un pic de albastru și tu lună Polenul nebuniei tale, că nici un alt înger N-ar mai

Singuri în noapte - singuri în doi Nori plini de șoapte alungă ploaia din noi Tu ești departe -eu înapoi Arde cu clipe tăcerea din noi Viata e moarte - timp și ceva Senin îmi zambeste din mâna

Voiam să te uit Și parcă cerul și apele și pământurile Și oamenii au început să te uite Și-atunci m-am răzbunat pe lacrimi, fiindcă Rămăsesem singura Care ținea acum morțiș Să mi

Nu mai știu dacă te-am iubit Gândurile mele cu tine Au intrat în anamorfoză Trebuie să arunc o privire de lut Între semințele primăverii Căci vara asta netoată A uitat să-și citească

Te-ai gândit poate că dacă tu nu visai Cerul nu și-ar fi schimbat culoarea? Timpul nu și-ar fi uitat partitura, Pământul nu s-ar fi întors din drum? ...ți-a trecut vreodata prin minte că n-as

Tu vii apoi și mi le pui în brațe Alteori eu plec însă-mi hai-hui, să le caut Și mă surprind în bucuria perversă de a le re-gasi… Mă cuprinde uneori teama de-a fi furat dinainte de a ști Un pui

- Ce vrei ? - Am venit să-mi secer ...clipele Să-mi sădesc lacrimile în surâsul tău Am venit ...să vopsesc curcubeul Și să îngrop securea razboiului Văd acum cu ochi de fulger trecutul

nisip de infinite mărgele în clepsidra tăcerii

I pâine Nestingherite Buruienile tăcerii cresc prin Templul gândurilor Vulturul se întoarce din când în când să-mi toarcă ficații cu negrul său plisc la porțile țipătului împotmolit În

Bucură-mă cu prezența ta însorită pe cuvintele mele înflorite amintiri cu spuma trandafirie-a parfumului uitat în arhivele clipei de rătăcire Tremură vântul neștiut între petale

Era o data un măgăruș, cu ochi sticloși Și cap de pluș, și o desagă din fuior, Pentru păpuși. Era și-un vifor de temut, pe-afară, rece Și tăcut, de-ngheață ciorăpeii -n așternut, Când

I...Prolog ...Soarele la căpătâiul cerului.... ...Fiecare ținea în mâna sa stângă, cu soarele la căpătâi câte un colț de oglindă în care-și vedea trecutul Muza înaltă inundată în raze

Margareta iubirii Acum citesc – acum plâng Aici mă-nalț – aici gust țărâna Inimă mică – inimă mare Gândul tresare plin de culoare ...Și anii mei se fac pitici Care încarcă aceeași

Mă uit în urmă Să sper dorința cu lacrimi de-a mai rămas ceva de iubit în umbra cireșilor tăi fiorul se zbate-ntre coaste amurgind pe nări tulburate de cețuri ca un cal naravaș îndraznindu-mi

mierea pașilor mărturia stelelor stihul tăcerii

De nu te-as cunoaște mi-ar fi iarasi greu fără tine Iarnă mișcată din timpul ei Îmi surade vara prin gene Bine ai venit pe tărâmul așteptărilor mele Pasul ți-e secundă și liniștea cer Clipa

Amurg topit printre degete Mărgăritare de sânge al trecutului renăscând ziua de mâine Mi-am sădit în palme trandafirii speranței Apele limpezi în cugetare se scurg alene printre amintiri Foșnind

Va fi o scrisoare simplă și adevarată Fără întrebări și fără răspunsuri Căci « Nu există întrebări Pentru cel fără de credință Și cel ce nu crede Va fi ocolit de răspunsuri »(1) Este atât de

Am adus cu mine tot, așa cum mi-ai cerut Și cu ce mi-e rușine de mine, Și cu ce mi-e rușine de tine, Amândoi împleti-vom Trecutul. Al nostru. Și cu ce doare și cu ce nu doare Și cu ce ne