Mihaela Maxim

sunt însele mai mult decât o dedicație-răspuns. Sufeltul meu se declară împăcat și copleșit.
printre nenumăratele mele gafe, se numără o dedicație refuzată. Între timp am învățat să le strecor printre versuri, ca cine le recunoște prezența, să se poată bucura, dacă este cazul, în liniștea singurătății sale. Însă înainte de asta, am pus pe hârtie o dedicație refuzată.
Am învățat trist, că unele lucruri pot să doară, chiar dacă vin de la mine gândind bine. uneori o dau în bară. și nu vreau să supăr pe nimeni, nici să mă agăț de nume sonore, sau să apar pe te miri unde. Vreau doar să trăiesc în pace, printre paginile acestea, ca o reptilă spre soare delectându-se. Ție ți-a plăcut gestul meu. Mă bucură nespus când pot și eu să ofer ceva în schimb, pentru bucuria asta repetată de a fi între voi. Dacă nu ți-ar fi plăcut, rămâneau cifrate două litere, amintindu-mi...
Cu bine!

Ioana, ...am visat frumos, cu cardinalul:) tău în brațe. Merci frumos, ești o dulce. Se cuvine să-ți mulțumesc pentru Globetrotter. Precum vezi, tot încercând să te prind la numere nealocate, țânțarul meu s-a făcut ditamai armăsarul, ce scutură frumușel din copite, la paradă. Cred că are și un corn în frunte, și aripi. Mă urmărește gândul că nu este nici pe departe ceea ce voiam să fie, nu este decât o biată batistuță într-un par, ceea ce trebuia să fie un ditamai steagul alb, plin cu lapte și miere, pentru a aduce pe făgașul ei recunoștința mea de a străbate site-ul, de a face parte din această bogăție pe care voi o creați, zi de zi, noapte de noapte, cu sau fără cafele.
Mae... și eu sunt la fel de surprinsă de reacția voastră, nu că nu mă bucur, dar e infim prețul plătit pentru a vă citi, în plus, sunt monezile voastre.
Florina... toată noaptea mi-am repetat că nu am cuvinte să vă mulțumesc. apoi mi-am dat seama că poetul trebuie să găsească acele cuvinte, mai ales atunci când nu le are. Nu sunt poet, doar un biet globetrotter. dar am învățat ceva.
Yness... mă bucur că v-am amețit și eu un pic, eu sunt cam amețită de când am intrat, dar tot intru, cu picioarele înmuiate.
Vladimir... și Cristina. Lumina sunteți voi, am avut o noapte albă de tot, dar am simțit că dorm în puf. Cu șerpi de regrete, crocodili de gânduri, dar i-am adormit pe toți, și m-am bucurat de una singură, cu egoismul din mine și voi pe undeva pe-acolo, răsărind buzunare de ghiocei în zăpada cenușie comestibilă.
Florian Silișteanu. Inutil să ridic vocea căzută pe brânci, rămâne buchetul de lalele albe promis...
Catrinel... cândva nu demult, am fost aproape să cred contrariul. Din fericire deșertul este undeva în urmă... fără mâinile voastre călăuzitoare...nu s-ar fi povestit.
Thais, săru-mâna. Mă bucur că am reușit să trec al 34-lea prag peste timp. Pot spune cu mâna pe inimă că am întâlnit oameni. Armatele de îngeri sunt și ele poftite să ne locuiască.
Camelia... și acum mă urmărește melcul tău pictat cu liniile vieții în spirală.
Silvia... așa linguriță n-am pimit nici când eram răcită!
sunt, literalmente copleșită.
Laurențiu ...atâta voie bună ca la revenirea ta pe site, rar am văzut. pentru mine este fascinant, am exersat săritura peste prag, înainte, înapoi. am pus semințe de comentarii, am cules împreună poezii. vă invit pe toți să fim o clipă orbi, să ne hrănim cu \'bucurie\'.
Dreamer67... pe undeva cred că am dorit să vă pot ține minte, să vă...recunosc mai ușor printre versuri.
Mulți ani inspirați vouă. Țin la hrana mea de dimineață, eu vă aștept cu ștergarul la gât.
Ion Diviza... și acum am gustul puișorilor pe geana conservei. Scrii la fel de frumos. Mi-e drag Camus, cu ciuma lui cu tot, mi-e în suflet.
Bianca... aidoma. Să vă fie casa casă, masa masă, cu pana la tastatură. vecini de pagini, să ne îngrămădim coatele umerii și privirile cu voioșie și drag.
Claudiu ...sigur că ai voie, am dat dezlegare la lacrimi...:)
Florentina... mă înclin... sacul meu de vorbe este pe sfârșite.
Cristina... e atâta bogăție în mesajul acela, nici nu am zărit greșelile... cum spui tu și apoi mâncăm. daț mie mi-a făcut bine, să vii să mai greșești pe-aici, lași atâta bucurie.
Ana... ca de la emoție la emoție... bine ai venit.
și... tuturor
mulțumesc.
Cu drag,
Miha

dulcică rău... bâzâi pe-aici să-i găsesc...resortul. Țopăi în loc, căutând să mă dumiresc ce-mi place mai mult...
Bun! cartofii \'de\' colorado. Am văzut invazii, e ceva!
\"sa iubesc o femeie cu toate degetele sa o imbratisez pe sub piele\" - mai mult de-atât... nu știu cine ce-și poate ...dori. Un mic apogeu. Ochii și fustele sunt un fel de continuare, pentru contur de necunoscut.
apoi viața de zi cu zi,
mama, culoarea copilăriei pe buzele ei
și fuga din gând.
Mă întoarce cumva la o iubire împletită... o mare capacitate nevoită să-și fractureze emoțiile pe bulevard, într-un mod în care l-ar face pe Păcală invidios: fără a știrbi setea nevoia și puterea ei.

ultimele trei mi se par geniale... cred ca este un fel de egoism al fiintei, otravirea clipelor ce nu mai au putere sa se continue...
Multumesc, Daniel.

Mihaela

Adrian, am trecut o fuguta si te salut... N-ai mai scris, vad, de multisor. NU te-am uitat, nu lasa pe nimeni sa te intristeze. Eu va port cu mine in fiecare zi, sa nu uiti.
Abia astept sa ne vedem,
Cu drag,

Mihaela

E atata liniste si calm aici, la tine, aproape doare regretul de a nu putea veni mai des sa citesc. Maretia nu are sens fara forta solemna a cuprinderii... regasesc forta cunoasterii, a mintii, a stejarului, a muntelui. Lumea ta aceeasi, si reala, imi intremeaza gandurile.
Pe curand, Adi, pe curand!

Maria, mi-e dor... de tine si voi:) Cand vii in Bucuresti?
Citesc parca dintr-o carte de povesti, e atat de frumos ce scrii tu aici.
Daniel... imi pare stii tu, rau de tot ca n-am ajuns. Da\' nu uit si vin eu, si tot ne intalnim pana de Craciun. Sa-mi pastrezi si mie o bunatica-bucatica-poezica, bine?

Va pup,

Miha

aceasta poveste creste in mine ca un eu indepartat... ma bucur, ma bucur mult ca ma tii aproape de tine si de poeziile tale:).

ma regaseam intr-un val, intr-o umbra de piatra
la marginea unui fior de tandrete
imi spuneai ca n-are rost sa mai traim
pe lumea asta
ca visele trec peste noi si ne fac oameni
iar odata oameni noi le ucidem, pas cu pas, traind
adesea departe de ele.
inveleam cuvinte frumoase in staniol
iar clipele cristaline fugeau cu ele pe urma
nisipurilor miscatoare
pana cand
dupa mari furtuni
reuseam sa vedem dincolo de sticla
frica era pe jumatate vis
si mult prea mult de zidit
intre noi

...\"Era pe cand nu s-a vazut, /Azi o vedem si nu e\"...

toți ne împleticim. curaj. și eu...citesc mai frumos decât scriu.

poemul tău curge ca un val subțiat între pietrele mari, apoi adunat... într-o \"portocală mecanică\"...

Merci mult, Alina, este neasteptat de luminoasa primirea de care am parte...Merci Thais.
Cam asa ceva, trist de adevarat... imaginea pe care o aratam celorlalti despre ei insisi, este uneori atat de placuta si limpede ca incetam sa existam, la un moment dat.
(Am citit candva o poveste despre un cantaret la alauta care, indurerat ca i-a murit prietenul, a spart-o si n-a mai cantat niciodata, pentru ca nimeni n-ar mai fi stiut sa asculte, sa fie atat de fermecat de lumea zugravita de el, cel care canta, pe de o parte, si cel care construia ascultand, pe de alta ...- frumos, dar rar!)
Alteori privirile pe care ni le arunca ceilalti, sunt ca pietrele atingand suprafata apei...simtim ca ne transforma, parca vedem alta lume... dar de cele mai multe ori se sting in valureala proprie, simbiotica aproape, cu noi insine...

Placuta aniversare...cred ca sufletele nu mor, abia atunci isi asculta in infinit armonia tacerilor...

am șters... ce era în plus, cred. uneori mă abțin să scriu... aici, în direct. alteori... merci pentru atenție.

spinul din gând, asupra căruia ne aplecăm cu imensă duioșie, chipul inimii... oglinda adevărului

pentru apreciere... e un pic mai dificil de scos... într-un fel, \"liberul arbitru\" în elasticitatea sa era un moment cheie, dacă nu esențial... o să văd zilele viitoare. mercic!

multumesc

sunt lucruri care trec...ingropate in lumina

ochii aceia… de narcisa
incinse pete pe cristalul umbrei
ce ne imbie cu alb dorinte, asteptari...

trageam de carnea timplui ca de-o plasa de pescar
nicicand oceanul nu avea atata peste

nimic mai straveziu in acea dragoste pierduta peste voi
cu tumult de sunete
- aceasta iarna nu este adevarata....
- ne-a insetat demult pe buze cu sloiuri sarate
- ne-a despicat privirile in poieni de lumini
- am trait, spuneam, pe langa ei

jaratec de prada, narcisele, una cate una
alergand cu visele mele stindard peste pleoape
va iubesc atunci, va iubesc acum...
cu mare drag,

miha

you\'re welcome!
codita lui e plina de sms-uri
... nu suntem, dar... deh, ne-mpinge la deriva...
:)

de împachetare a spiritului. felii armonice jumatate eu + jumatate tu suprapuse, rotite, re-identificate. ai crede ca fiecare tușă are un cifru al ei închizând milioane de chipuri în arena cuvintelor.

sintagme care îngenunchează... sensuri care taie din tine
si un alb de invaluit suflete. mult prea frumos!

salut Agonia, bucurie de partea mea să vă colind. Bine-mi veniți. Cu steluța în coadă, poate-mi îngăduie Timpul să vă caut mai des. mulțumiri!