Lumânări

Suflete contopite
intr-o dragoste exilata
din trupuri
din timpuri
cand romantele isi cantau
felinele de ceara
lumanari aprinse
inca un veac
la capataiul
omului.

Mi-a placut poezia ta, m-am jucat un pic cu versurile... :)
Cu drag,
Daniel

mai joaca-te! Imi placeeeeee

Frumoasa imagine poetica, ma intreb doar de ce \"de o suta de ani\"? Ce semnificatie ai pus in cifra aceasta?
Imi place mult si poezioara, ta, Daniel! \"inca un veac
la capataiul / omului\", cred ca e o metafora pe care ar fi bine sa o valorifici in vreun poem al tau, aparte.

:) pai, un pic mai mult decat o viata de om...Am vrut eu, asa, ca dupa ce ne vom stinge, lumina lor sa ne ramana la capatai.

lumina care se naște dincolo de moarte (sau prin moarte) și pâlpâie în surdină cântecul acela interior ca și când trupurile n-ar fi fost decât rezultatul subtil al altei existențe, apriori... frumos!

Placuta aniversare...cred ca sufletele nu mor, abia atunci isi asculta in infinit armonia tacerilor...