Raționament

frumoasa metafora a zborului poetic. rastalmacind un dicton as zice ca \"imperechez deci zbor\":)

-somnul ratiunii naste monstrii-

Anumite femei plutesc prin incapere
cand eu adorm obosit pe coltul mesei
tinandu-mi capul sub aripi.

Anumite femei se izbesc inutil cu pieptul
de gratiile coastelor mele
raman prizoniere pentru totdeauna.

Sunt femei pe care le intalnesc zi de zi,
dar pe anumite femei le mai caut inca..

Andrei,
bine ai venit. Sper ca ti-a placut la mine-n zbor.

Claudiu,
ma imbrac in versurile tale si plec in lume.

Vai de acei care nu mai cred nimic...Ferice de cei ce o iau de la capăt! Chiar dacă degetele dor, chiar dacă e după încă o cădere. Încerc cu naivitate să mă alătur, cu permisiunea D-Voastră, raționamentului neresemnării. Poate încep să înțeleg. Ceva.

mai putin, putin si ne luam zborul :)

Ah, de-ar ține ceara, că rău mai frige înnebunita atmosferă...

tine ea, pana la prima raza de soare; dupa aceea mai vedem noi...(paradoxal,nu?)

Mereu dăm cu fruntea-n paradoxuri și Buhhh! Apoi, cu aripile frînte, ori renunțăm, ori devenim experți în avînt- cădere. Ce-ar fi un zbor fără obstacole - doar o acțiune...

place mult de tot

te simt din ce in ce mai aproape de mine

apropierile astea ne unesc puterile... două zale pe același lănțic... eu sunt din ce în ce mai aproape de voi toți, chiar și când nu scriu. sufletește, pe-aici trăiesc, pe-aici respir. mulțumesc.

tu, pregătește-te, vine ea și vremea zborului!...
dacă nu cumva...?
:):)