Dacă...

Ca de obicei....vazul pare a fi ceva independent de vointa noastra. Sa inchinam si-n cinstea lui o cupa de otrava !

daca tu vrei otrava, atunci, otrava sa fie!

Trasezi aici o distanță, aproape o prăpastie, între imaginea din noi și aceea a realității, un spațiu mereu defazat în care nu ne este dat să conturăm liniile statorniciei. O altfel de tratare a despărțirilor eterne. Adevăr ai grăit.
Thais, spațiul acestei zile s-a consumat pentru mine. Ești singura prin pagina căreia am trecut.
Cu bucurii și speranțe, pe curând. Și cu ziua de luni, încărcată pentru mine, precum știi.

\"atrofiate simțurile ne vor fi
și numai văzul are să rămână
nestăpânit flămând și obosit
de dorul chipurilor noastre\"

...acești ochi, vreau să-i plîng, ah, văzule, văz...

Adrian,
de obicei comentezi prin putine cuvinte. Stiu, timpul nu-ti permite.
Astazi, \"prapastia despartirii\" m-a apropiat de tine.

Radmila,
cu el, \"vazul\" nu ne este bine. Fara el, nici atat...
cum sa facem?

Să-l acceptăm ca pe noi înșine.

Mie însumi îmi sunt teamă.
Cuvintele, muzica , liniștea au fost abolite
numai tăcerea mai respiră ca un ritm de inimi
ca un zid pulsându-ne
de care mă sprijin ca sa mă liniștesc
de-aș putea să mă mai liniștesc
deodată
vreodată

ma cam simti tu...

Aproape ca ai devenit ludica, Thais. Aproape... Ceea ce ma leaga de poemul acesta e faptul ca tind sa rostesc de multe ori acelasi mesaj, sunt intr-o situatie asemanatoare, chiar identica.

O poezie scurta, la obiect, probabil istovita (ea, la fel ca tine) de cautarea sensurilor si ratiunilor in situatia in care te afli. Cineva iti curge prin sange, cineva caruia nici tu nu stii daca i-ai creat un portret robot sau daca i-ai descoperit doar identitatea si mastile.

Sa fii fericita, Thais, si sa nu iti fie teama: lasa intrebarile.

Povestile frumoase incep in mintea noastra..uneori e singurul loc unde au viata..Cand realitatea le frange zborul..o data,cel putin, ne imbolnavim de teama..sentiment care nu poate fi alungat decat de cineva care ne completeaza gandul, cu care scriem impreuna aceeasi poveste...un sentiment neimpartasit e complet ludic.Un sentiment care ar putea fi impartasit e o posibilitate.Nu e asa greu sa alegi o directie si sa faci un pas inainte sau inapoi. Sper sa nu te intristez.

Andrea, Adriana

poezia aceasta am scris-o cu mult timp in urma. Si, nici nu mai stiu, daca era vorba de trairile mele sau ale altcuiva...
Adriana, noi am mai povestit despre asta, nu?
Andrea, sunt fericita, pentru ca asa vreau eu
:)

Draga Thais, iata-ma in pagina la tine, imbracata corespunzator, gata sa-ti admir poemul si, iata, marturisesc ca l-am citit cu placere...
\"atrofiate simțurile ne vor fi
și numai văzul are să rămână
nestăpânit flămând sau obosit
de dorul chipurilor noastre
anacronic zugrăvite
între timp\"...

Raman pe idee si ma duc sa gandesc in limba oamenilor cu simturi atrofiate...Multumesc de prilej...:)


|

oare cum trebuie sa te imbraci, in asa fel incat, sa fie corespunzator, in pagina la mine?
Poti sa mai vii indiferent de imbracaminte:)

asa amestecata esti tu..intre esti sau ai fost sau privesti..Greu sa se descurce omu\':))

da, sunt amestecata rau intre cea care am fost, sunt sau voi fi...
asta e...
:)