Caleașca

Ne intalnim din nou! E un fel de opozitie acolo intre cuvinte. \"ropotul\" e un cuvant dur, care intr-adevar arata o ruptura, dezamagire sau as putea spune avertizeaza ceva... - si pe urma \"caleasca\" - un cuvant moale, usor care evidentiaza mai degraba o zi insorita intr-un castel francez, decat \"o noapte furtunoasa\" :) As fi folosit trasura - e mai apropiat de sentiment. Oricum cine sunt eu sa-ti dau sfaturi... imaginea e senzationala.

Cu respect,
Ciprian Popa

da, mi se pare ca ne-am intalnit pe undeva prin lumea asta virtuala, intr-o caleasca poate, in drumul catre poezie :)

Si cine zicea ca dragostea e sentimentul care vine cu mult zgomot, cu putere, si pleaca in varful picioarelor... deci eu as fi facut poezia ta astfel:
Cand ai venit
stancile au inceput
sa danseze cu muntii
cai ropotind a victorie.
cred ca ai plecat acum
de ploaia isi pierde glasul
in caleasca purtata
de aceiasi cai.
Asta nu inseamna ca nu o apreciez asa! :)
Cu drag,
Daniel

ma incearca un sentiment placut atunci cand trairile mele, genereaza alte trairi gazduite \"in caleasca purtata de aceeasi cai\"

e frumoasa poezia ta \"uda\" de trairi...cu un cal alb ce lasa doar ploaia in urma pentru a purifica totul :)