Aievea

Nu am dormit. Mi-e somn de pic. Aș vrea să stiți… să vă iubiți. Ce vis ciudat… m-am îmbătat cu mine-n sticla goală…aștern pe coală… ce fac aici? „Þi-e somn de pici.” Aș vrea să știu… aș vrea să fiu… culori ciudate, pictate pe retină, se-mbină. Cine e… eu? mă-ntreb mereu… aș vrea să știți să mă iubiți. Căci eu ești noi și tu e voi…derivă… apă și noroi… în doi, sau unul, în toți… niciunul? Mi-e dor de mine… durerea vine. E visul scurt. Eu sunt un furt de suflet pur.. mă jur… să mă răzbun curat, neîntinat, plin de iubire pentru tine. Cum pot, să scot din viața acră - bun compot? E mintea trează obosită… e noaptea albă, nedormită… realitatea-mi dă fiori! visează c-o să zbori de-aici, de peste tot… cu mii de frici tu o să mori și-o să te naști. De pici, încerci să te ridici. Tu caști. “Þi-e somn?” Eu dorm. Visez că m-am trezit. Visez că… Nu am adormit. Mi-e somn de pic. Aș vrea să știți… să vă iubiți… Aievea.