Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Jurnal

N-a mai fost

1 min lectură·
Mediu
N-a mai fost nevoie Să mă iubești Clipele n-au mai avut curaj Să se depene. Așteptările mele erau condamnate La tăcere. De privit …mă mai priveai, din când în când Ca pe-o oglindă... Și speram din nou Dar ...degeaba. Undeva m-ai pierdut, înainte de a mă pierde Definitiv. Te-ai fi întors...mie, Îmi spuneam dimineți. Dar ...n-a mai fost să fie!
033.327
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
60
Citire
1 min
Actualizat

Cum sa citezi

Mihaela Maxim. “N-a mai fost.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihaela-maxim/jurnal/71113/n-a-mai-fost

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@alina-manoleAMAlina Manole

Mi-a plăcut poemul tău. Te așteptăm și cu alte texte.

Bun venit pe site și mult succes!
0
@lavinia-miculaLMLavinia Micula
\"ma mai priveai din cand in cand/ca pe-o oglinda\" Frumos spus, numai ca, daca ma gandesc putin, de multe ori privim oglinda mai mult, ignorandu-l pe cel de langa noi.
0
@mihaela-maximMMMihaela Maxim
Merci mult, Alina, este neasteptat de luminoasa primirea de care am parte...Merci Thais.
Cam asa ceva, trist de adevarat... imaginea pe care o aratam celorlalti despre ei insisi, este uneori atat de placuta si limpede ca incetam sa existam, la un moment dat.
(Am citit candva o poveste despre un cantaret la alauta care, indurerat ca i-a murit prietenul, a spart-o si n-a mai cantat niciodata, pentru ca nimeni n-ar mai fi stiut sa asculte, sa fie atat de fermecat de lumea zugravita de el, cel care canta, pe de o parte, si cel care construia ascultand, pe de alta ...- frumos, dar rar!)
Alteori privirile pe care ni le arunca ceilalti, sunt ca pietrele atingand suprafata apei...simtim ca ne transforma, parca vedem alta lume... dar de cele mai multe ori se sting in valureala proprie, simbiotica aproape, cu noi insine...

0