Poezie

cu doua fețe

1 min lectură·30 august 2004

Mediu

Eu?

mă uit în oglindă în fiecare clipă

port pe mine cioburi de fețe

cu mii de fețe încătușate

pe același trup

uneori mă regăsesc și îmi spun “tu”

altfel? nici n-aș ști cine sunt…

eternul anonim

vis uitat pe banca unei dimineți

geană de lumină sculptând în ochi inutil

fir de nisip gemând sub durerea arșiței

zgomot știrbind simfonia lumii

dor fără dragoste

creier uitat pané pe marginea farfuriei

viță de vie fără struguri

dor fără dragoste

singurătate fără tine însuți

limbă de cer evitată de nori

ghem de capete

mănunchi de speranțe pustii

mănușă purtată când la mâna stângă

când pe genunchiul drept

rază de tăcere

nedovedită

Tu?

renegi sinele atmosferic

altoind jumatatea mea de oglindă

ascunzi într-un colț o margine

ochiul nud al tristeții

cu fir de zăpadă și melci

sub talpa viselor

lespedea suspinelor propriilor tăceri

mă-nchizi în tine, străinul cunoscut

care-ți pictează sufletul

cu lacrimi.

0135425

Despre aceasta lucrare

Autor: Mihaela Maxim
Tip: Poezie
Cuvinte: 150
Citire: 1 min
Versuri: 35
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Mihaela Maxim. “cu doua fețe.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihaela-maxim/poezie/84713/cu-doua-fete

Comentarii (13)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată

silvia caloianu✓30 aug. 2004

Nu prea vad rostul afirmatiei \"mă uit în oglindă în fiecare clipă / port pe mine cioburi de fețe\", adica nu inteleg de ce \"în fiecare clipă\"? Chiar daca in sensul ca ai spera o schimbare, oricum imi pare banal spus si chiar redundant in contextul poetic. Exceptand aceste randuri, discursul tau raneste, raneste, raneste cu...rana sa, pictata afectuos intr-un limbaj original, metaforic...Imi vine sa mangai personajul cumva, sa il consolez, sa sting cumva durerea aceea sfasietoare...Ce forta, ce forta au cuvintele tale! Traita sau nu, starea aceasta a ta, poetica, \"atinge\", asa incat ratiunea uita sa delimiteze arta de realitate...Felicitari! Plec rapusa...Rapusa...

Distincție acordată

Luminita Suse✓30 aug. 2004

Ochiul nud al tristeții, da, orice adjectiv al tristeții exprimă ori goliciune ori durere. Poezia ta este o mărturie sfâșietoare a dedublării în lacrimi.
Un pic obositoare enumerarea din versurile 11-20. Ai putea începe acele versuri fără \"un\" și \"o\" fără a elimina nimic și fără a schimba sensurile?

Mihaela Maxim30 aug. 2004

trist pentru \"nu te uiti niciodata?\"...ba da, in fiecare clipa...(poate oglinda mea e alta, dar...) inca nu ma pot acomoda cu... cititul fara insomnie... ca cititor, te pui in tema personajului... esti, fara sa vrei, atins de mai multe lucruri decat ai vrea... din chipul intors apoi in suflet, trebuie din nou sa faci \"tu\", chiar daca uneori este dureros... si nu te poti impiedica sa ai nevoie de ceilalti, omul nu este facut sa fie singur... cred.
nu ma asteptam sa am vreun ...ecou, va multumesc din suflet pentru contributia la operatia mea de estetica tacerii. bucurie e putin spus, va imbratisez...

silvia caloianu✓30 aug. 2004

Mihaela, pari intr-adevar trista...Nu-ti imaginezi cat m-ai sensibilizat...Am motivele mele pentru a simti acut durerea din poezia ta...Uneori trisam, mintim, considerand ca asa e mai bine...Uneori evitam sa constientizam anumite lucruri...\"estetica tacerii\"?...

serban georgescu✓31 aug. 2004

De fapt asta e, o operatie estetica a tacerii, nu? Foarte reusita operatie!
Daca-mi permiti o sugestie: pune sedila la \"ț\" in titlu, sa nu se inteleaga altceva.

Lucian Parfene2 oct. 2005

un frumos joc de-a eu si tu...
si un sfat: fii mai dura cu textele tale renunta la cuvintele de prisos chiar daca iti vine greu...
nu mai fi atit de explicita incearca sa sugerezi nu sa explici.
ok

Mihaela Maxim1 sept. 2004

merci pentru ...\"acostare\" în dreptul paginii mele, am repus office-ul, cu toate cele.
deh...Îngergri, uneori operație, alteori tatuaj, uite-așa adunăm în palmă pietrele de ore cu palme de inscripții
Lucian, ai mare dreptate. de multe ori uit ca trebuie sa ... pară poezie, vorbind... de-a dreptul.
am senzația că timpul se scurge mult prea repede, pentru câte am de făcut. voi fi mai atentă, săru-mâna pentru... hint.

Mihaela Maxim1 sept. 2004

palme.

Claudiu Tosa9 oct. 2012

vai vai ce ai facut domle aici ?
ca de la o vreme, din text in text reusesti sa surpinzi si mai bine si ai imagini din ce-n ce mai bune.
chiar balastul si expresiile care uneori nu-si au locul in texte au inceput sa dispara usor usor.

\"tu/renegi sinele atmosferic/altoind jumatatea mea de oglindă\"

Chestia asta cred ca am vrut s-o zic de N ori si nu am stiut cum.

p.s: stii ca mereu cand vad \"miha max\" imi aduc aminte de filmul ala \"mad max\" :-)

Mihaela Maxim2 sept. 2004

eu mă gândesc la ...un șoricel. mercic de.. binecuvântare. uite-așa, încetișor, află omul cum tre\' să scrie... mercic!:)

Virgil Titarenco2 sept. 2004

E densă ca o aromă puternică. Parcă puțin obositoare înșiruirile la un moment dat. Poate că puțin dinamism nu ar strica.

Ratacitorul albastru6 sept. 2004

Mie mi-a placut :\" raza de tacere nedovedita\"
Cred ca te referi la oameni care vorbesc mult intre ei dar sufletele lor tac.
Si apoi mi-a placut : \"străinul cunoscut care-ți pictează sufletul cu lacrimi\".

Mihaela Maxim17 sept. 2004

Virgil, inserez aici ce pusesem greșit sus, în urma comentariului tău
Eu...
mozaic în frânturi de oglindă
pietre de tăcere înfipte în umeri
cioburi de gânduri taie liniile vieții
arhitectura sângelui adaugă trupului un oraș
schele de oase închid tainele unor mâini sugerate
ghem de lumină în rouă pânza speranțelor mototolită
tu
pui de infinit alergând pe degetele mele nesfârșite
poarta de aur însuflețit a drumului
țipăt suav la capătul tăcerilor
gândul pe brațe adormit
într-o aripă

Daniel...
mă bucur că ți-a plăcut, scuzele mele, nu te-am ...zărit atunci. bine ai venit!