Aripa - spin

deci, pentru \"amatori\" in sensul cautatorilor de oaze de liniste...

frumoasa sangerare a Miresei, cea care asteapta cu candela aprinsa.

Foarte frumoasa poezia. Profunda. Inedita. Iedera de pe cruce...Emotionant...O transcriu pe sufletul meu, Ana.

“…și lumina nu avea capăt”

Un altfel de psalm, mae, sau o oază de liniște care ni se înfățișează misterioasă și perfect descifrabilă uneori, într-o singură șoaptă :“uite marginea cerului, treci…Eu sunt aici, te așteptam…”
Dar ce spun eu…”traseul” ți-e familiar, de bună seamă…:)
Mulțumesc pentru lumina pe care mi-ai lăsat-o…pe aripi.

Mulțumesc, Andrei, mă bucur să te-ntâlnesc…și aici :)

Elia…

“schimb de tăceri dacă am face”…ne-am intâlni, cu siguranță, la aceleași răspântii :)
Fină și caldă trecerea ta, ca întotdeauna…

Triste plecările astea, le-am simtit...
Frumoasă poezia ta, caldă si spune multe.
Multumesc!

Eu iți mulțumesc, Florentina...
Un sâmbure de tristețe se poate dovedi roditor, uneori. Sau cel puțin așa glăsuia Kahlil Gibran: \"Cu cât mai adânc vă sapă-n ființă tristețea, cu atât mai multă bucurie veți putea cuprinde în voi...\" Să fie...să nu fie...?

E o poezie frumoasa, fina, se simte cum calci cu talpile goale pe iedera ca pe un cablu electric suspendat deaspra rugurilor inchizitoriale intre patima, iubire pamanteana si seninatate, credinta, iubire divina.

Mulțumesc, Daniel, cablul acela electric (!) îmi dă fiori, rugul aprins dedesubt de asemenea, seninătatea e doar o aparență, în condițiile astea, iar credința…o necesitate izvorâtă din dorința de supraviețuire…:) Și uite cum se schimbă din temelii centrul de greutate al poeziei…:)

candva mai credeam in ele
himericele boabe de roua care sclipeau spre propriile noastre patimi...
oare?
probabil daca nu ar fi miracolul, in orice forma, totul si-ar pierde sensul...
dar ce sens are existenta sensului, atunci cand acesta este ascuns?

Hmmm...să-nțeleg că nu mai crezi în ispite sau în…miracole? Suntem prea grăbiți, Miriam, de-abia mai avem vreme să ne amăgim…:) Dar dacă ne-ar oferi cineva…un cal, un scutier și o iluzie? Nu ne-am năpusti oare tot spre morile de vânt? :)))

cu drag,

in miracole
dar daac as vedea banui pe cineva de asa ceva m-as arunca in potentialul miracol... ca orice iluzionist
eu nu ma grabesc inca
imi tin respiratia astept sa se intample ceva
poate un miracol

spinul din gând, asupra căruia ne aplecăm cu imensă duioșie, chipul inimii... oglinda adevărului

Pot doar sã spun cã poemul tãu mi-a adus în memorie ceva ce
am citit demult, ceva ce suna cam asa:
\"Divinul e înspãimântãtor! Dãruindu-i o frumusete omeneascã îl facem suportabil\".
Mã trimiti spre meditatie, spre spinii mei, mã bucur...

Anda

Mihaela…uite, chiar nu mă mai așteptam la ecouri :) Am remarcat setea cu care “sorbi” poeziile…:) Iți multumesc că te-ai oprit și aici, asta m-ar fi putut mobiliza să mai scriu dar…parcă tot mai bine mă “pricep” să le citesc pe ale altora:)

Anda, ce să zic, doar că sunt bucuroasă să te întâlnesc pe pagina mea…Citatul pe care mi l-ai lăsat pare sa fie o definiție “suportabilă” a divinului:) Mulțumesc…

toți ne împleticim. curaj. și eu...citesc mai frumos decât scriu.

nu mi-a luat mult timp sa-l cizelez...l-a scris intre 2 ganduri...si deja l-am uitat,ma gandesc la altceva...
tu esti mai profunda decat mine,felicitari!*******

texte ai?
intr-adevar sunt instelate :-))
ma intreb daca editorii vor aplica regulamentul in acest caz.


Despre text
din pacate nu am ce reprosa acestui text
a meritat steluta primita
de fapt as putea spune ca unii autori au fost chiar zgarciti.Poezia merita pe putin 2 stelute.

Multumesc, Liviu. Mult prea onorata de vizita si sedere:) Cat despre steluta...se pare ca o merit desi nu ma asteptam:)

\"crescută-n sânge hrănitor de bici,\" e pierzania in care te scufunzi o sa moara langa tine ingerul otravit de iedera ce o nasti. in aceleasi \"cuie ruginii,\" o sa vrei sa te urci cand acel \"trist curcubeu\" o sa anunte furtuna.

Viziunea ta apocaliptica este departe de spiritul in care a fost conceputa poezia. De fapt intregul tau \"discurs\" mi se pare de prost gust.

Apreciez gestul tau. Ma-ntreb ce s-ar face fara tine?:)

Ana Melinte, sundary, la multi ani tie din tot sufletul!
Iti doresc soare in inima si ganduri curate asemeni azurului sub care a fost sa te nasti in plina vara, iar florile anotimpului tau sa-ti astene drumuri moi si linistite precum petalele lor, sa te legene iubiri aprinse ca pasiunea trandafirilor ce insotesc gradinile timpului cald de azi.

Te imbratisez cu drag,
dudi