Jurnal
Părăsire
început de poezie
1 min lectură·
Mediu
Voiam să te uit
Și parcă cerul și apele și pământurile
Și oamenii au început să te uite
Și-atunci m-am răzbunat pe lacrimi, fiindcă
Rămăsesem singura
Care ținea acum morțiș
Să mi te-aducă aminte…
043.115
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihaela Maxim
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 34
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihaela Maxim. “Părăsire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihaela-maxim/jurnal/76372/parasireComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MMSilvia, din nou mi se umple sufletul cu prezența ta... fii binecuvântată.
0
RPMihaela, ai confirmat spusele înțelepților despre atomul care ar echivala cu întreg universul. Dacă vrei să cunoști totul, cunoaște doar o piatră, un fir de nisip, un om.
Nimic nu dispare, nimic nu se uită, e împotriva legilor universului. Frumos!
Nimic nu dispare, nimic nu se uită, e împotriva legilor universului. Frumos!
0
MMși fiindcă suntem, există și soare, și lacrimă și cuvânt...
0
intotdeauna
mi se aseaza pe umar si plange despre tine
ma gandesc la cum e razbunarea pe lacrimi
cine le-ar putea impiedica evadarea
nici ochii inchisi adormiti muriti
nici zambetul
giuvaerul acela de lumini
pana si in pietre
acolo de unde vine uitarea
si toate o iau de la inceput
singuratatea vine in lipsa viselor
mi se aseaza pe umar
si plange despre tine