Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Jurnal

Părăsire

început de poezie

1 min lectură·
Mediu
Voiam să te uit Și parcă cerul și apele și pământurile Și oamenii au început să te uite Și-atunci m-am răzbunat pe lacrimi, fiindcă Rămăsesem singura Care ținea acum morțiș Să mi te-aducă aminte…
043104
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
34
Citire
1 min
Actualizat

Cum sa citezi

Mihaela Maxim. “Părăsire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihaela-maxim/jurnal/76372/parasire

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@silvia-caloianuSC
silvia caloianu
singuratatea vine in lipsa viselor
intotdeauna
mi se aseaza pe umar si plange despre tine
ma gandesc la cum e razbunarea pe lacrimi
cine le-ar putea impiedica evadarea
nici ochii inchisi adormiti muriti
nici zambetul
giuvaerul acela de lumini
pana si in pietre
acolo de unde vine uitarea
si toate o iau de la inceput
singuratatea vine in lipsa viselor
mi se aseaza pe umar
si plange despre tine


0
@mihaela-maximMM
Mihaela Maxim
Silvia, din nou mi se umple sufletul cu prezența ta... fii binecuvântată.
0
@radmila-popoviciRP
Radmila Popovici
Mihaela, ai confirmat spusele înțelepților despre atomul care ar echivala cu întreg universul. Dacă vrei să cunoști totul, cunoaște doar o piatră, un fir de nisip, un om.
Nimic nu dispare, nimic nu se uită, e împotriva legilor universului. Frumos!
0
@mihaela-maximMM
Mihaela Maxim
și fiindcă suntem, există și soare, și lacrimă și cuvânt...
0