nevăzute între tăcerile nopții
sufletele noastre dansau
în roiuri de cuvinte
lumina de pe aripi
stătea să se crape în două
inima
cu un deget departe
iar visul tău legănat
mă-ngropa într-o
Am înfașurat pe tine vreo douăzeci
De poezii
Pe tine și celălalt
Din mine
Și de lângă tine
Vând
Pui de culoare
Il vreți pe albastru
Luați-l !
Mi-a rămas un alb în suflet să picure
Mi-am tăiat venele
Am închis internetul
Și n-am să le mai știu
Cuvintelor din mine
Secretul
Glasul tăcerii tale
Închis între lacrimile iubirii mele
Zid Și colivie
Cutia milei tale
Îndurate
motto cu litere mici, ușor gri,în dreapta:
(Iubeam de una singură
Cerul, apele, planetele, nisipurile
Norii, stelele, fundurile de mări
Și atunci când ai văzut că stau așa
Și iubesc de una
Mai aduceți foi să-mi fac aripi
de hârtie, să zbor
cu ochiul în lună
și-un picior în covor
puneți iarbă de cântec pe focul de dor
să se-adape umbriții mei cai pe pereți
să alerge prin suflete
Să nu întorci capul!
Eu sunt
Pe urmele-umbrele tale
Să-nu-te-trezești!
Doar în visul ăsta
...suntem
În sfârșit împreună
Să nu dai cu pietre!
De timp
Către chipul meu pe
Dinții visului tău au mușcat din mine
Cuvintele-mi curg sfâșiate, șoptindu-ți numele
Dau viața mea pe un nor auriu de unde
Se văd toate tainele
Nu da-n mine cu zâmbete
Am să le iau cu un
M-am perindat goală
Prin gândurile tale
Prin visele tale
Și m-am acoperit pe rând
Cu flori
Cu rouă
Cu petale
Cu tulpini
Cu rădăcini La pătrat
Cu figuri De stil
Pe ureche
Cu pene De
De vina e muza
Azi s-a trezit mai devreme ca mine
Îmi soptea la ureche
Eu i-am zis lăsă-mă-n pace!
Și-am mai dormit
Dar cuvintele ei îmi zgâriau urechea
Și nu mi-am mai găsit pacea
În seara aceea ai trecut pe lânga mine
Gândind
Că ne vom ciocni
Ca două trenuri… care-și fac semnale
Când se-ntâlnesc pe cele 4 șine
Gândeai tu c-o să cobor de pe șinele mele
Și-o să mă urc pe
Ramurile-mi plec, ca un păr uscat de vise
Udă-mă tu, copile
Visele-mi înalț, legată la picioare
Arată-mi pe cer norișorul tău norocos
De zăpadă
N-am nimic în schimb
Anii grei se
Minunat!
De vină toată iar
În cercuri fără apă
Însetată
Și uitată
Vine muza iar
Și sapă
M-aș opri din legănare
Muza iar n-are picioare
Dar e veselă și tristă
Pe fereastră
Stă
La deal
M-am suit cândva pe cer
Pe funii de sentimente
Nu știam că inimi cer
Una-ntr-alta lanțuri mute
Legănate și mărunte
Peste sânge d’efemer
Rubinii de foc, ardente…
Cantecul fugea
Mă uit la viața mea cum îmi socotește întâmplările
Două plus trei, aici am uitat să trăiesc una
Și gândul meu ce coace tardiv
Îndrăznește să le-apuce cu mâna
Să le bage înapoi de unde-au
Conul tăcerii a ieșit din umbră
Lumea-n găoace a ieșit la pândă
Și mă citește cu 3 cuvinte pe secundă
Cu ochi de rubin devorează înceată
Rămasă prin umbre tăcerea mea toată
Se urcă pe ramuri
Din mintea mea o mare de aburi
Aruncam câte un gând înspre
fântâna timpului abisal
Culegeam spațiul rămas pe toate marginile
În căuşul palmei
La câte trei gânduri îmi
Poezia mea nu este spontană
Are timpul ei, versul ei,
Mâinile ei, tălpile ei
Și aleargă desculță dimineața
De la unul la altul
Nici poezia ta nu e rea.
S-a întâlnit odată cu a mea,
S-au
Degete fine, tăcerea asta
Alunecam printre ele
Ca un fir
Rugăciune pe nisip
Degete fine ...ea
Îmi umblă prin pași,
Negândită
Pe un colț de tăcere mă ascund și eu
Cuvintele sunt în tubul cu
Ca un animal care și’a primit prada
Mă-nchid în mine cu versurile tale,
Între noi și noi acum
Ne urcăm pe cer pe împinse tăceri
Ne rod cuvintele tălpile
Dar privirea mea rămâne agățață de
Ai grijă de el
Ai grijă de cer
Ai grijă de anii lui
Nu’i trimite dorului
Ai grijă de ochișori
Ca lumina dintre flori
Nu-i trimite printre nori
Ai grijă de trupușor
Cum și eu îl rog în
Eu te țin în mâinile umbrelor
Cu trunchiul la vedere,
Să poti cădea ca-ntr-o oglindă
Când visele n’au să te țină
Aproape de tăcere
Tu mă purtai pe stele
Într-o dulce mângâiere
Ea mă
Durerea săpa în ea
Ca într-o mină de aur
Cruciade de gânduri
Mineriade de simțiri
“Doamne, e prea mult!”
Și mult, mult prea mult
Și nu mai pot genunchii
Să-I îndoi,
Clipele
Să le