Suflet de tăcere

Exista o polaritate intre forma si continut, polaritata pe care eu o simt parca mai acut atunci cand stiu ca pot sa imi exprim o parere vis a vis de cele citite.
Comentariul, in general, poate se vrea analitic, critic, neutral sau obiectiv.
Eu nu cred in asemenea perceptii stilistice. Eu cred asentimentul dat de text, asa precum gusti dintr-un fruct pe care nu-l cunosti si despre care iti vei forma o parere. Da e bun fructul poeziei in care am muscat.
Sunt versuri care creaza un medium in care eu ma pot desfasura ca si cititor.
Poezia ta se lasa citita.

De exemplu mi-au placut versurile de inceput:
\"Ca un animal care și’a primit prada
Mă-nchid în mine cu versurile tale\"
Un inceput in forta.

Si mai apoi am remarcat si mi-am imaginat \"prelungirile\" de fantastica iubire sugerate de:

\"Dar privirea mea rămâne agățață de chipul tău
Iar dorul tău urcă prelung cu mâinile mele.\"

Si tot asa, poezia ta prinde cheag pe masura ce se etaleaza.

Versul:
\"De mână cu sufletul, prin tine
călătorie\"
mi se defineste mie a fi punctul unde poezia se rotunjeste.
Este interesant. De multe ori, de foarte multe ori versurile cele mai puternice apar la sfarsit. Nu cred in tipare, dovada ca tu ai putut scrie un poem reusit fara a avea un sfarsit \"triumfal \" ( daca ma pot exprima asa).

Felicitari !

Nota: Exista un anume balast pe care poezia il are in parte de sfarsit. Poate mi se pare. E doar poarerea mea.