Poezie
Apa
gândire
1 min lectură·
Mediu
Mă uit la viața mea cum îmi socotește întâmplările
Două plus trei, aici am uitat să trăiesc una
Și gândul meu ce coace tardiv
Îndrăznește să le-apuce cu mâna
Să le bage înapoi de unde-au venit
Ca-ntr-un canal secat
Stau și umplu cu lut
Găuri mari, pe unde-ar putea să vină
Apa
023.040
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihaela Maxim
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 52
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 9
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihaela Maxim. “Apa.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihaela-maxim/poezie/77929/apaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MMne ferim ca de foc de rostul nostru...da, mă cam uit. Eu eram Lot. Mă închinam tăcerilor, dar când venea clipa, mă uitam înapoi. De zece ori... Suflet pândit ce sunt...
În alt fel e un puzzle. Facem curățenie să vedem peștii din noi. Scoatem apa, purificăm de mizerii aninate din cine știe ce rădăcini de buruieni nevăzute. Ca să săpăm apoi, să dăm iar de dânsa. Apa
În alt fel e un puzzle. Facem curățenie să vedem peștii din noi. Scoatem apa, purificăm de mizerii aninate din cine știe ce rădăcini de buruieni nevăzute. Ca să săpăm apoi, să dăm iar de dânsa. Apa
0
...Interesanta poezie!