Margareta păpușii

\"și anii mei se fac pitici/care încarcă aceeași tranșee/cu flori de mărunt și picuri de ploaie/\"
Aceasta este una dintre acele imagini pentru care aș da \"aproape\" orice ca să-mi fi venit mie în minte prima oară.
Totuși , nu crezi că poezia ar fi sunat mai bine fără acel \"locuindu-ne\" final?

poezia nu l-a avut pe acel locuindu-ne, nu stiu de unde a venit, dar a ciocănit și i-am zis, hai, intră și tu.
nu-mi vine să cred cum l-ai dibuit, s-a văzut poate clar că are altă culoare...
dar nu mă lasă inima să-l pier de tot, prea a venit însuflețit, în imaginea mea. uite, o sa\'l pun mai la coadă, unde a venit...adica o să mai las un rând ...gol, înaintea lui, să se vada că a întarziat un picut.
Săru\'mana de trecere,
plecăciuni

uite ca s-a dat bataie mare pe ultimele randuri, de cand ochiul tau a prins sunetul poeziei...
merci encore

Mă bucur că ai apreciat sugestia mea, o să te citesc în continuare.

esti binevenita