marian vasile

Au gust zilele în care nu știu cine sunt Tocmai și pentru că m-aș putea închipui somnolent bețiv sau narcisist Au gust cele 29 de Sfinte Marii Astăzi ascult mahmureala și promisiunea că nu am să

Sunt lustruiri care șterg imaginea pantofului, după cum sunt falduri care încrețesc rochiile făcându-le mai atrăgătoare (sau poate mai ignobile), ori farduri care înfrumusețează (sau nu) chipurile

n-am mai cunoscut inima iepurelui de când mi-am cumpărat unul de când am dat prima dată cu praștia n-am mai simțit împușcătura sunt câteva salbe de melci între noi pe care marea nu i-a adus încă

când m-am îndrăgostit am spus că inima m-a menstruat am iubit ceva vreme prin nevedere și necunoaștere până m-am retras în capilare mă îmbătam cu mirosul de cămașă proaspăt călcată cu vodcă

…de atunci n-am mai jucat fotbal cu bani mototoliți pe sub scările căminului c de la leu seară. fumul ca din tun ezita să se ridice promitea o cină de pomină la nea mitică deocamdată se

nu am nicio amintire toate sunt fantasme de curvă am născut doi copii am scris o poezie despre care nu vreau să vorbesc om de tinichea în căutare de spermanțet sau ricină. crustă a patimei

Mama n-a avut niciodată aspirator împodobea bradul de crăciun cu vată și covrigi iar în vârf îi punea inima mea spunea că așa îmi voi aminti întotdeauna de ea când voi avea și eu copii și voi

l-am întâlnit pe hristos la săpânța „o, ce trist, ce înalt era christ” și-n ciuda celor știute de mine a vorbit într-una a vorbit în două și cu cât îndruga mai mult mai mult se înălța și mai

mi-a luat mâna și m-a arătat cu degetul – uite un om fără o mână, mi-a luat un picior și m-a lovit cu piciorul – uite un câine de lătrătură, [...] m-a luat în brațe și am luat-o în brațe –

nimeni nu îndrăznește să le descânte leac ar fi lapidat pe loc cele mai frumoase flori le găsim ofilite pe stâlpi în coroanele cu “regrete eterne” nu contează dacă ai casă mașină loc de veci sau

m-a sunat dracu de dimineață era trist – curvă bătrână căreia nu i-a mai rămas decât masturbarea “marțian, îți sunt dator un cocoș ție, sau altuia, dracu să vă ia, filozofi sunteți cu

Câini, doamne, câini mă mușcă pe dinlăuntru Sunt o cortină care ratează spectacole-ntr-una Am tâțe de vacă în loc de mâini De aceea mă simt exploatat de fiecare dată când cineva îmi dă

sunt ore pe care nu le contorizează niciun ceas bestiar fără arme, public, sau fiare deschid mozilla ca pe-un mormânt al posibilităților saituri porno, vechi lexicoane, ppseuri în care lumea

“Pe 29 mai, fără puterea de a mai rezista, visă iar fereastra deschisă spre un câmp acoperit de ninsoare, unde Cayetano Delaura nu se afla și n-avea să se afle în veci. Þinea în poală un ciorchine

Aritmie sau poate doar proastă interpretare A medicului, a ta cititorule care Te retragi din mine ca pielea din mort Ah, Verbul, ah Versul și Ialdabaot. “Gurile rele”. Doamne ce mult îndrăgesc

Câinii. Au revenit câinii. Ah cât de mult m-ați lipsit de lătrătură Cât de mult urechile mele n-au mai simțit vorba. Poeziile pe care le scriu nu au a face cu poezia Sunt mâini care mă strâng de

marțian mărturisitorul ne povestește de-o stranie apariție a duhului desfrânării care-i determină pe cei mai pudici dintre cântăreți să protesteze întrerupând psaltirea Þinea între craci o mică

fii sârmă ghimpată pe gardul gomorii să nu scape nici dracu – oprește-l la patimi fă-te o gară uitată de timp în care să-aștept venirea terorii. mă cheamă pe mine de stârvul luntraș nu-și

marțian mărturisitorul are mai multe mâini dar întotdeauna rămâne pălmuit marțian mărturisitorul s-a născut cu stea în cur marțian mărturisitorul citește din evanghelie pe veceu și spune

duplicitar ca orice sfânt infamul melc se retușă orizontal avea doi metri cu tot cu ochii în peisaj și fluieră melancolia din pietre grele de pavaj călcate-n ics de doi bețivi intrați se pare în