Marian C Ghilea

Dragonii sunt specifici Asiei, și sunt în general ființe bune, nu ca zmeii sau balaurii noștri. Mă intrigă până și cuvântul zmeu, pentru că în rusă \"zmei\" înseamnă \"șarpe\". Cred că de la slavi l-am luat. \"Balaur\" nu știu de unde vine. Poate din Europa Centrală... Pentru asiatici, dragonii nu erau ființe mitice, ci se credea că sunt la fel de reali ca orice alt animal. Însă ca termen generic, dârele lăsate de avioane par niște corpuri de dragoni... După părerea mea, nu e nimic rău să adăugam și unele ființe de basm din când în când prin haikuri. Nu știu însă ce scrie în catalogul de reguli. Poate scrie că nu avem voie... Bine că nu mă leg de reguli prea tare.
Mulțumesc de comentariu.

Dragonii sunt specifici Asiei, și sunt în general ființe bune, nu ca zmeii sau balaurii noștri. Mă intrigă până și cuvântul zmeu, pentru că în rusă \"zmei\" înseamnă \"șarpe\". Cred că de la slavi l-am luat. \"Balaur\" nu știu de unde vine. Poate din Europa Centrală... Pentru asiatici, dragonii nu erau ființe mitice, ci se credea că sunt la fel de reali ca orice alt animal. Însă ca termen generic, dârele lăsate de avioane par niște corpuri de dragoni... După părerea mea, nu e nimic rău să adăugam și unele ființe de basm din când în când prin haikuri. Nu știu însă ce scrie în catalogul de reguli. Poate scrie că nu avem voie... Bine că nu mă leg de reguli prea tare.
Mulțumesc de comentariu.

Poemul acesta datează din 2001. Majoritatea celor de atunci nu au trecut de nivelul de \"atelier\" pe poezie.ro. Sper că am mai progresat între timp. Mulțumesc și pentru acest comentariu, la fel ca pentru toate celelalte.

... Păi de acolo a venit și inspirația. Însă m-am dus la culcare la 3 dimineața, după 4 ore în care mi-am bătut capul cum să exprim ceva decent și să respect metrica de tanka în patru limbi... N-aș zice că am scris cu uțurință poemul...
Ca să nu mai vorbim c-a urmat azi o zi foarte plină în care a trebuie să-mi înving oboseala dată de lipsa de somn... Mulțumesc din inimă pentru toate comentariile pozitive.

Vă rog, doamna Maria, să nu vă luați după mine dacă vă gândiți la reguli. Eu nu prea cred în mulțimea de reguli moderne, care face din haiku un fel de industrie în loc să îl lase să fie poezie... Nu am citit haikuri moderne japoneze, am rămas la clasici. Așa ca nu știu cum scriu japonezii haikuri în ziua de azi.

Eu am fost aici mai mult autoironic. Se aude un măgar și realizez că de fapt nu e un măgar ci e propria mea voce cântând. Sau auzind un măgar real, imi dau seama ce mult seamănă cu vocea mea. Sau, auzind un măgar, am impresia că el \"spune\" exact ce mă apasă pe mine pe suflet. Mulțumesc mult și pentru acest comentariu.

Pentru Maria: eu nu mă refeream la impresia de meteori reflectați în gheață, ci la faptul că și fulgii de nea, în cădere, sunt de fapt tot un fel de stele căzătoare. În final ajung să fie îngropați în gheața iernii. Altă idee ar fi că în gheața transparentă se văd sclipiri de praf cosmic. În fiecare zi, pe pământ cad mii de tone de praf cosmic. Pe zăpadă și în gheață se pot găsi resturi din elemente chimice sosite din spațiul cosmic. Adică, la propriu: stele căzânde. Mulțumesc pentru comentariu.
Pentru Alberto: Dacă eram un al doilea Eminescu, sau măcar un al treilea Stănescu, nu îmi pierdeam anii ăștia din viață chindu-mă să construiesc un detector de neutroni pentru experimente de fuziune nucleară ca proiect de doctorat la un laborator de peste Atlantic și trăind cu destul de modest. Aș fi fost o celebritate plină de bani, care apărea la televiziune la emisiuni culturale și lansări de carte. Evident că sufăr la capitolul poezie, ca și 99% din cei care scriu pe poezie.ro. Și nu e nimic rău in asta, toată lumea vrea să învețe, să schimbe idei, să fie mai bună. Aș fi fost mai fericit de o critică mai la obiect: ce și unde lasă de dorit la ceea ce scriu și cum s-ar putea îmbunătăți. Altfel critica ta nu mă ajuta la nimic și nu-mi aduce nici un bit de informație nouă. Aștept o listă cu ce trebuie să îmbunătățesc în comentariul tău viitor, mi-ar prinde bine.

Nu îmi amintesc din ce am citit de forma verbelor la japonezi. Trebuie să caut. Însă atât timp cât ceea ce am scris descrie o stare prezentă (chiar dacă doar sugerată), cred că pot numi \"haiku\" tristihul de mai sus. Legat de valoare și calitate, aici e alta poveste... Dacă vreți haikuri 100% după catalogul de reguli moderne, cred că încercările mele nu sunt deloc exemple bune de luat ca referință.

Eu încerc să scriu liber. Singurele reguli inițiale erau de metrică și de element sezonal sugerat. Apoi s-au tot înmulțit. Personal, il iau pe Basho ca model. El a scris liber, dar pentru că a avut succes, s-au creat reguli pentru a se putea construi haikuri asemănătoare lui. Eu nici măcar nu cunosc în detaliu toate regulile de azi pentru a scrie haikuri, cu atât mai puțin să le respect. Probabil că jumătate din haikurile scrise de mine ar \"pica\" la analiza după reguli. Nici Basho, nici Buson, nici Senryu, nici alți mari poeți nu au scris cu foaia de reguli în față, ci au scris din inimă. Cel puțin asta e părerea mea, chiar dacă sunt și eu maniac cu metrica (pe asta o respecta si Basho).

Aceste două haikuri au fost scrise repede, ca replică la alte versiuni văzute pe grupul de discuții de pe yahoo. Evident c-a mers mult mai repede decât să le compun în japoneză și apoi să le transcriu în alte trei limbi. De cel puțin 20 de ori mai repede. Dar astfel s-a pierdut din farmecul de a le gândi în llimba japoneză întâi... Mulțumesc din nou pentru părerea bună despre mine, uneori mă gândesc că e mai bună decât merit.

Eu uneori mă gândesc mai curând la obrăznicia tăcerii. E frumos și mai puțin trist ca poemul de ieri. Nu mai citisem Tagore de mulți, foare mulți ani. De aceea am uitat de bobul de naam.

Hehe, am destule stele în timpul meditație, adică le am pe toata, ca și fluturele din cocon. Mulțumesc iar pentru părerea bună (probabil prea bună) despre ceea ce scriu.
Bobul de naam e de fapt un bob de \"n-am\"?
Mai am idei de schițe, numai timp să fie...

Voi incerca să scriu un poem sau o povestire scurta despre zen, dar îmi va lua ceva timp...

Meditativ, frumos, dar nu e o stare pe care aș vrea să o simt azi, pentru că am o mulțime de lucruri de făcut. Prefer să las hematiile să care oxigenul și dioxidul de carbon iar pe leucocite să mă păzească de infecții. Mai bine mă gândesc la o meditație zen în munți, lângă o cascadă cu apă cristalină. Văd deja în jur prea mult asfalt, prea multă letargie și prea multă sărăcie spirituală.
Dar poezia e frumoasă.

Mulțumesc pentru părerea bună. Cred că faptul că încerc să le gândesc în japoneză mi-a îmbunătățit calitatea poeziilor. Promit să nu-mi pierd pantalonii în viața reală...

Am văzut titlul cărții Dv. dar nu aici e un pic mai greu să fac rost de ea aici. Dacă schimb ultimul vers în \"Oglinda cerului\" nu trebuie să schimb nimic în versiunea japoneză, pentru că nu există articol. Am pus \"o oglindă\" în încercarea de a mai salva câte ceva din metrica de tanka. \"Oglinda\" în loc de \"o oglindă\" traduce de fapt mai fidel ultimul rând... Probabil că merită schimbat.

Am văzut titlul cărții Dv. dar nu aici e un pic mai greu să fac rost de ea aici. Dacă schimb ultimul vers în \"Oglinda cerului\" nu trebuie să schimb nimic în versiunea japoneză, pentru că nu există articol. Am pus \"o oglindă\" în încercarea de a mai salva câte ceva din metrica de tanka. \"Oglinda\" în loc de \"o oglindă\" traduce de fapt mai fidel ultimul rând... Probabil că merită schimbat.

Ioana,
Mulțumesc pentru comentariu și apreciere! Cred că atunci când murim, devenim cu toții fragmente din aceeași eternitate.

Poza mea e făcuta la gradina zoologică din Rochester, NY, pe unde încă îmi duc zilele pe moment. Am pus-o abia ieri, de obicei schimb fotogragiile cam o data pe săptămână. Când am făcut-o la începutul lui 2006 nu m-am gândit la corelația cu încălzirea globală, dar cred ca ideea e bună.
Versurile sună bine.
eu

Deja ce-aș fi vrut să comentez eu au comentat \"antevorbitorii\" mei, așa că nu mai repet. Suna bine!