Zorile clipoceau la stingerea nopții către răsărit, gata, se topește fierbințeala dorului, speranța stătea neclintită la marginea drumului în văzul tuturor. Ce poți face sufletului, să-l scoți din
Dumitru Cioacă Genuneanu
DE ZIUA ROATEI PLINÃ DE ÞEPI
observând ce pericole îl pasc pe Florin...
că pe roate-i individul
la catren, că-i știe trucul
dar când face pe bolidul
mai pleznește
Þi-am pomenit numele poate prea des cu tine și despre tine, cu tine și mai puțin despre mine, e doar semnul că ești pe cerul acesta cald și ghețurile se vor topi și inimile strânse mănunchi încep să
răsună dealurile și văile a bucurie
desfătare a gândului nălucile își caută amăgirile peste tot
între noi va picura liniștea pacea și împlinirea
Iarnă. Decembrie. Ar trebui să vorbesc de zăpadă, de
în zori când liniștea
își revarsă lacrima peste ape
vivaldi într-un anotimp al iubirii eterne
orchestra cântecul pescărușilor
pescarii mrejele peste depărtarea purpurie
mi-am întins brațele
Nota: desen realizat de Victor Marinescu
P.S. Îmi întind palmele și le fac căuș și-ți prind sufletul în el. Acest poem face parte din ciclul: învăț să număr învăț să învăț tot într-o joacă de...
Frumusețea femeii oranj este trasată cu linii fine, întipărind pe chipul ei blândețea, înveșmântată în haine pogorâte din cer. Ea, femeia acestei zile, știe a descoperi în culori frumuseți în care
am încercat toate cuvintele să văd care ți se potrivesc
ți le-am așezat în poeme în proză iar apoi pe buze
erau de celalaltă parte de tine doar semne tipărite indescifrabil
vreau să te pot schimba
Închid ochii,să mi te închipui, suflete, între liniștea unui apus și răsărit de soare. Blândețea privirii tale ascunsă spre orizont mă umple de mireasma primăverii liniștite și calde acoperindu-mă de
A fi sau a nu fi înseamnă pentru poet a scrie sau a nu scrie poezie. Adevărul poetic nu poate exista fără poezie căci poezia este însăși rațiunea existenței unui poet, adevărata și poate unica
în dimineața aceasta soarele cade vertical
cînd roșu când galben pe oglinzile ce aleargă a neștire
din firele nopții trecute adun secundele
ca pe o apropiere și păstrez liniștea ochilor
ridica-voi ochii mei întru slava înălțării Tale
ca într-o rugăciune ghenunchii se înfrățesc cu lespedea
peste care împărăteasa Elena a înălțat Eleona
măslinii și-au ridicat ramurile primind
Un vis ce nu se va-mplini!
sufletul tău detaliu la umbra unei nopți
neconformiste
inventam stînca intimă trecere
a cuvântului
se frământau gesturile adunate
în tăceri
eu prea mult cuvânt
tu prea
ascunzi paloarea ochilor
fiecare cuvânt promite multă dragoste
îmbrățișează-mă cât vrei
în punctul culminant al intimității
să te pot citi de la un capăt la altul de gând
să bem din
cobor în rădăcini pe patul durerii
sufletul pustiit în visuri rămâne pe la răscruci
cutez spre înălțimi
stelele aprind candela cu fruntea obosită
suferința mi-a împietrit inima
pe morminte
orele
Pe claviaturile marii delfinii cântau bucuroși
uitate de vreme simfonii
în sufletul meu rezona în șapte feluri iubirea
pufoasă dezmierdare
îți pipăi trupul ca zorii dimineții
în bătaia razelor
Știu că ești foarte singur și toate ferestrele și-au tras obloanele, e mult de când dorul își făcea de cap prin colțurile minții. Ce crezi tu acum, oare în ce ape ne mai scăldăm, de-ai reveni, s-ar
Motto: Anii noștri s-au socotit ca pânza unui paianjen; zilele anilor noștri sunt șaptezeci de ani; iar de vor fi în putere, optzeci de ani, și ce este mai mult decât aceștia, osteneală și durere;
Mi-am lipit sufletul de copaci, / în coaja lor aspră mi-am încrustat / obrazul ud și tâmpla fierbinte / Le-am ascultat pulsul strigând / ca o fântână îngropată de vie.
Un ton greu de definit, ceea
Tentații a venit ca un raspuns firesc la evoluția muzicii rock actuale. Muzica rock de astăzi este-și firesc de altfel-diferită, și poate încă într-un proces de căutare de direcție, am spune noi, dar
soarele cu aripile sale depărtează norii fără cuvinte
ploaia fulguind a martie se rostogolește peste pământ îmbrăcându-l în alb
visul se împrăștie în țăndări plăsmuind nostalgii târzii
salcâmii
nu suflați o vorbă vreau ca ființa să zâmbească
să odrăslească mireasma vieții dincolo de Hokkaido Kyushu și Shikoku
ca iarba în plină primăvară acolo pe dealurile Repedei
buzele tale au strâns