Hipnotizând marea

Aș spune că pe altcineva ai vrut să hipnotizezi. Cu siguranță cititorii, cărora le-ai adus o iubire cu suflu de vacanță din care ai scos efemerul și ai extins imaginea, esențializând-o, până la dimensiunile unei mări cu valuri îndrăgostite. Aș jura că n-ai fost anul ăsta la mare și ți-ai imaginat-o acum mai frumoasă decât e în realitate.

E poate o dorință mistuitoare de a ieși din sine și de a numi marile sentimente care ne frământă, iar versurile noastre sunt ca niște stoluri de păsări care și-au întins aripile spre un zbor dincolo de limite. Bogdan e cel care a pus primul vers, deci, el m-a provocat... *****

Provocarea o puteai refuza, Maria. Ma bucur ca ai raspuns provocarii mele si ai acceptat sa scrii alaturi de mine, un netalentat, un debil, un poet prost, cum m-au catalogat multe \"genii\" de pe acest site. Asat nu stiu daca iti face un serviciu sau un deserviciu, pentru ca fie eu te trag in jos cu antitalentul meu, fie tu ma ridici putin, acceptand sa scrii alaturi de mine si asumandu-ti riscul de a fi aratata cu degetul. In fine, dupa cate vad, poezia place, la o prima lecturare. Mai incolo, cine stie. Sunt unii pe site care ne-ar sau m-ar desfiinta in orice moment. Ma bucur ca am realizat ceva bun, zic eu, s ipoate ma provoci si tu la un nou duel de acest fel.

E adevărat Bogdan, am acceptat cu multă plăcere… și mai ales că era undeva unde dupa cum bine a zis Adrian nu am fost. Tu ești cel care m-ai scos din starea în care eram în ziua aceia ( nu prea buna ). Mi-a plăcut în valurile mării și mi-au plăcut mai ales delfinii, dar cel mai placut lucru e că am reușit să facem ceva…

delfinii cantau pe claviaturile marii
pe portativul orizontului
rasareau solfegiile iubirii

delfinii cantau pe claviaturile marii
pe portativul orizontului
rasareau solfegiile iubirii
tu în bătaia razlor
întâmpini vântul
cu săruturile
mele

poemul nu este rau - impresionist, simbolist
atata tot, la \"claviatura\" nu se prea pot canta simfonii, maxim sonate, maxim transcriptzii de simfonii

in rest, are o simetrie placuta - ushor mistic-magica

uite,vezi tu, în vâltoarea iubirii imaginate am pierdut din vedere instrumentul, dar dacă totuși se poate ceva și pe claviatură... probabil acea muzică era auzită doar de inimă nu și de ureche...îți mulțumesc!

Am scos acel iar, final diluat spui tu ? Poate finalul lui Bogdan ar fi cel potrivit, mă interesează părerea ta:

Delfinii ne cantau serenade
hipnotizand marea pentru a-ti aduce
inelul de logodna
pierdut de zei...
si a fost nunta in cer
si nunta pe ape

Parcă e mai plină varianta asta. Totuși nu mă împac cu \"ne cîntau\". Cred că ceva în genul fluierau mergea mai bine.

Mulțumesc Liviu! Incerc cu fluieratul!