Marcel Cuperman

Pe străzi cu fum, Cu parcuri slute, Cu becuri luminând a groază, E-un greu parfum De hoituri mute, Iar coasa peste tot veghează. În sat e plumb, Și vremea trece, Și plouă cu acidul

Sus pe gard cântă cocoșii Când românul sfânt postește, Și de Paști își pregătește Cozonaci și ouă roșii. Este saptămâna mare Dinainte de-nviere, Iar femeile-n putere Freacă-n cocă cu

În seara când te-am cunoscut, Și-n seara ceea s-a deschis o poartă, Cânta o lirică de Grieg, Iar eu, privindu-te ca mut, Am tremurat, dar nu de frig. În seara când te-am cunoscut, Și seara

Cioc, cioc, cioc. Ecouri strâng al ușii toc, Dar ivărul rămas închis Blochează drumu-n paradis. Un licean în anul doi, Încă minor, plin de nevoi, Cu ochii triști și gust amar Privește-n

O vrabie de curte, cu pana cenușie Și ciripitul firav, argint de clopoței, Aleargă glia rece, săracă și pustie, Să caute speranțe, semințele de mei. Efortul este mare prin vântul fără vină Și

Un car cu boi trece prin crâng Cu mersul lui domol și greu, Și-n scârțâitul lui, mereu, Se-aud durerile ce plâng. A fost condus dibaci, sau prost, Când sus la deal, când rostogol, Dar carul

E cald în țara lui Manole, Dar cuiburile sunt pustii, Tu rătăcești printre creole, Iar eu te-aștep mereu să vii. Pe străzi se plimbă mărțișoare, Dar pieptul meu tresare gol, La un vecin, o

M-am sculat astăzi din pat Cu picioarele-nainte. Am murit, sau doar sunt beat? Nu pot să-mi aduc aminte. Am văzut o poartă roz Decorată cu narcise. Sunt un mus, sau un matroz? Mintea îmi

Mi s-a uscat cerneala-n suflet Tot încercând să-ți scriu o carte, Iar coala albă ca un cuget De litere nu are parte. Scrisoarea ta cu floricele, Primit-acum o săptămână, Rămas-a colo, pe

Își cântă vântul balalaica Ciupind din crengile uscate, Și-n muguri își agață gaica Din poala hainelor zvântate. Răspund în coruri păsărele Cu vocile baritonale, Iar gâzele trimit bezele Din

Pe panta jalnic despuiată De codrii visurilor mele, E-o râpă-ntinsă, măcinată De un pârâu cu ape grele. Pârâul este-mpins la vale De largi puhoie-n munți născute, Sau își găsește-o altă

O noapte-ncețoșată se lasă pe morminte, Și porțile forjate cu-n scârțâit se-mbină, Mi se perindă-n față aducerile-aminte, Iar despărțirea cruntă săracă-i în lumină. Tu m-ai iubit de-a pururi ca

Vorbă dulce este dorul, Nu-l traduce nici o limbă, Se-nrudește cu fiorul Când prin piele mi se plimbă. Doru-n inimă se bagă Să-mi pompeze-n vene vise, Și cu vraja lui mă leagă Precum cântul

Ninge des și cu blândețe Peste lacu-nchis sub gheață, Albe, albe mogâldețe Umplu-a luncii mândră față. Dunele se mișc’ alene Sub un vânt pustiu ce bate, Parc-ar fi, cu ciocu-n pene, Lebede

Plutind adânc pe cerul magic, În mediul lui păzit patetic, Ca un rechin pe fund pelagic Ce-și cată prăzile timide Fără de ochi si carotide, Un vultur zboară-n cerc, frenetic. Þinându-și

Cu ocazia Anului Nou transmitem tuturor de pe site un an bun cu sănătate, bucurii, viață lungă, noroc, prosperitate, succese, bucurii și un tradițional La Mulți Ani 2009. Aho, aho, copii și

Se mai scurge-un an din viață ca un fulger fără fum Și natura își prelinge albul văl pe-ntinsul drum, Însă vremea mânioasă ce-a scăpat vântul din ham Nu-i o piedică în calea urătorilor de