Marcel Cuperman

Floarea moțăie Sub torent de picături – Ramurile plâng.

Ninge, ninge cu petale Peste umeri de colină, Văile, cu mari pocale, Se inundă de lumină. Vântul spulberă ș-anină Fulgii albi de flori în cale, Când iar ninge cu petale Peste umeri de

Mi-e frig și tremur ca o vargă Ce vîntului zadar se-opune, Pustiu colind prin lumea largă Purtînd în suflet ars tăciune. Nu reușesc să-mi fac colibă Din plapuma ce-o am de-acasă. Arunc pe foc

Mai cheamă-mă iarăși pe nume Să vin din albastrele ceruri, În jos coborî-voi spre lume Plutind mlădios pe eteruri. Când inima-ți plină de doruri O simți că se rupe-n fărâme, Mai cheamă-mă

Un urs, cândva alb, cu ochii de tăciune Se uită fix înspre tavan Din coșul cu jucării murdare. A spus ceva, sau mi se pare? E plușu-i negru de atâta joacă Și răvășit, Dar sticlele din ochi,

În poiana pistruiată Cu flori galbene o mie, Se înalță timorată O frumoasă păpădie. Are trupul de silfidă Ce se-ndoaie-n adiere, O tulpină translucidă Cu nuanțe efemere. Pe cap poart-o

Susură prin ramuri vântul Și-și poartă pe umeri cântul, Răspândind în jur căldură În acord de uvertură. Lunca freamătă-n mistere, Zboară-n jur coleoptere, Ce-și bat aripile duble Zornăind

April a venit, Liliacul a-nflorit – Plămâni îmbătați. * Albul liliac Umple malul lacului – Moși la pescuit. * Pentru tine-aduc Trandafiri și liliac – Ochii

Hai veniți de luați lumina Adusă din sfânta cetate, Pe o rază fără păcate, Că El v-a preluat și vina. În dangăte de clopot lunge, Porniți cortegiul de-nviere Cu lumânări și pură vrere, Să-I

Tunete străbat tot cerul Cu alămuri de orchestră, Luminând precum dicherul Pașnica scenă terestră. Vântul suflă ca din foale Răzvrătind nori fără cârmă, Gospodina strânge țoale Înșirate pe o

Născători de viață nouă Sub un cer golit de nori, Mugurii se crapă-n flori Și se bălăcesc în rouă. Rătăcind printre crenguțe, Un bondar stropit în ochi Își tot scuipă de deochi Și se șterge

Pentru toți de pe site ce își sărbătoresc ziua numelui de Sfântul Gheorghe, le urez un călduros La Mulți Ani! Pe cărarea dinspre schit, Gheorghe vine-abțiguit. Cu bocancii înglodați, Prin

Raze aurii de soare Scaldă o pagodă-naltă. În miresme-mbătătoare Un arbust nobil se saltă. Peste pondul fin cu pește Din grădina japoneză, O magnolie-nflorește Ca o sursă de sinteză. Ca

Păsărică, păsărea, Unde mi-ai dus dragostea? Þi-am lăsat-o s-o păzești Ș-acum tu mi-o arvunești Pe un pumn de cucuruzi Să-ți hrănești puii tăi cruzi Ce-or lua, când vor fi mari, Dragostea de