Bocancii săracului

Bocanci –

Scălâmbi prin glod târșesc,

Picioare reci ce amorțesc.

Ciorapi cu găuri în tricot,

Roase de unghii cât un cot.

Purtatu-s-au din ani în ani

Și duși au fost pe gologani.

Cu ștaiful șubred au ajuns,

Podoaba unui om netuns.

Când noaptea vine pe sub pod,

Pitiți îi ține de norod.

C-așa stâlciți, cu vârf tocit,

Îl poartă mâine la cerșit.

Când ninge, plouă, sau torid,

Crăpate tălpi cară timid.

Duhoarea grea de putred os,

Alungă simțul de frumos.

Sărac –

Cu duh nepricopsit

Și-n țoale grele-acoperit,

Își poartă umbra prin altar,

Să uite de al vieți coșmar.

Comentarii (1)