Poezie
Furtuna
1 min lectură·
Mediu
Tunete străbat tot cerul
Cu alămuri de orchestră,
Luminând precum dicherul
Pașnica scenă terestră.
Vântul suflă ca din foale
Răzvrătind nori fără cârmă,
Gospodina strânge țoale
Înșirate pe o sârmă.
Toată curtea-i agitată
Și moțatele aleargă,
Spre cuibarul din poiată
Ouăle să nu se spargă.
Gâștele par liniștite
Și prin ploaie chiar le place.
Ele doar sunt fericite
Când se scaldă în băltoace.
Dar Lăbuș? Săracul câine!
Nu știe unde să fugă.
La potopul care vine
Latră-n gând o sfântă rugă.
A venit, ș-a venit tare
Cu bubuituri de tubă,
Cu lumini fulgerătoare
Și șuvoi ca lâna-n șubă.
Toată curtea e o baltă
Și copacii se-ndoaie,
Frunze strânse laolaltă
Sunt cărate de puhoaie.
Când furtuna se oprește
Și bagheta se coboară,
Soarele prin nori lucește
Iar natura se-nvioară.
Marcel Cuperman/Pittsburgh, PA
22 Aprilie 2008
001.340
0