Marcel Cuperman

Seară sfântă, seară sfântă, Albe, ulițele cântă, Și se-nalță peste case Suple fumuri de mătase. Simt miros de portocale Înspre nări făcându-și cale, Unde-ntâmpină-n coloane Dulci arome de

Șapte stânci pe șapte creste Văilor le dau de veste, Că din nordul fără soare Iarna vine cu ardoare. Vine înghițind pământul Împingând în față vântul, Și c-o trenă de zăpadă Dând lopeții o

Pe un gherghef udat de lacrimi, În casa vocilor tăcute, Te văd țesând goblen de patimi, Cuprinsă-n visele pierdute. Feciorul ți-a plecat în lume, Ursit de ținta vieții sale, Degeaba-i strigi

S-au spulberat iubirile în oameni, S-au spulberat onoarea și rușinea, Ne vindem frații pentr-un pumn de galbeni, Iar sexul ne conduce rațiunea. S-a spulberat de tot democrația, Corupția și

Luna ternă iar se duce De pe bolta fără stele, O fântână, la răscruce, Þine cumpăna-n atele. Teicile, de tot crăpate, Apă n-au nici de-o căldare, Două iepe-ntârziate Fug cuprinse

Urc domol în deal la vie, Purtând flori la pălărie, Și un pai în colțul gurii, Simt prin pori pulsul naturii. Drepți aracii mi se-arată, Rânduiți ca la armată. Ei, privind cu toți spre

Norii-și plâng sudoarea muncii, Ca vâslașii pe galere, Biciuiți cu funii lucii Luminând adănci unghere. Ziua s-a făcut iar noapte Pe oceanul de căldură, Îngerii vorbesc în șoapte De un sfânt

Un nuc bătrân și singuratic, Ca un străjer, sus, pe colină, Își mișcă coama fantomatic În nopțile cu lună plină. O bufniță cu albe pene Și ochi rotunzi de alabastru, Se-opri din zbor, plutind

Vânzoleală, hărmălaie, Þigănci și femei bălaie, Cumpărări, vânzări, tocmeală, Strigături și îmbulzeală, Bărbați bătând apa-n piuă Sau meseriași de ziuă, Precupețe, gospodine, Milogi cu priviri

Pe sub ramuri de răchită Ce-ndoite-n vânt coboară, Trece-o tânără grăbită Cu mișcări de căprioară. Fată mândră și frumoasă Are mama lângă casă! Bluza albă ce-i cusută Cu arnici din fir

Lucruri vechi și prăfuite Stau de-a valma aruncate Sau în cufere julite De păianjeni îmbrăcate. Poze, galbene de vreme, În albume sunt uitate, Cum uitate stau poeme Scrise de minți

Povestea mea, deși ciudată Și unora le pare cioacă, Este complet adevărată, Că nu îmi arde-acum de joacă. O zână. Știți? Ca din poveste. Cu voaluri albe și blondină M-a vizitat, fără de

În Elveția, la cupă, Toți aleargă după miză, Dar Pițurcă cu-a lui trupă Le va face o surpriză. ** La Roma, Amsterdam, Paris, Tot poporul are-un vis Să câștige tevatura: Mutu le va rupe

Dragă Europa, Mi-ai trimis fotografie Și m-apucă o mânie Când te văd complet schimbată De cum te știam odată. Acum porți șalvari turcești Și manele dănțuiești. Pălăria ta de paie Din fir

Vălul azuriu coboară Din adâncuri de ceaune Și hoțește se strecoară Printre fire de cărbune. Înconjoară Retezatul Prin desișul din pădure, Apoi fuge chiar de-a latul, Peste dealul plin cu

Nouri grei preștiu furtuna Ca o patimă divină, Eu las lucrul în grădină Și-n iatac îmi cat fortuna. Trupul tău ce mă furnică Strălucește ca albușul, Lângă tine-mi iau culcușul Și mă

Pentru toți cei de pe site ce își vor sărbători ziua numelui de Sfinții Constantin și Elena, le urez un călduros La Mulți Ani! Au înflorit în parcuri teii Și-ndrăgostiții se adună, În serile

În unghere prăfuite De păianjeni populate, Gândurile măsluite Pătrund mințile spălate. Atmosfera-i otravită De-o religie profană, Când bășica e lovită În tam-tam de darabană. Pumnii-n

La poarta schitului ascuns, Un cerșetor cu ochii goi Și haine mirosind nevoi, E tainic zid de nepătruns. Cu barba sură și-ncurcată Ca lâna pusă pe caiere, Se clatină în adiere Ca frunza de

Oglinda vieții îmi reflectă Un pumn de stihuri supărate, Ce albe-n frunte-s adunate Ca firele ce se respectă. Le mângâi cu privirea caldă Și-n lacrimi le clătesc cu vrere, Sunt ani culeși în

Fața palidă A lunii fuge printre Stelele apași.

Un corb semeț și arogant Cu un penaj lucind petrol, Spre porumbelul nonșalant Se adresă ca dintr-un rol: - Eu am putere, gheare tari Și glasul mi-este croncănit, Cu Darius în invazii