Poezie
Șapte
1 min lectură·
Mediu
Șapte stânci pe șapte creste
Văilor le dau de veste,
Că din nordul fără soare
Iarna vine cu ardoare.
Vine înghițind pământul
Împingând în față vântul,
Și c-o trenă de zăpadă
Dând lopeții o corvoadă.
Șapte lunci cu șapte lacuri
Nu-și găsesc la babe leacuri,
Și tușesc sub alba mască
Transformându-se în iască.
Babele-n șapte cojoace
Hora-n loc încep să joace,
Cu opincile crăpate
Și broboadele pe spate.
Iarna pe șapte vâlcele
S-a oprit sub șapte stele,
Si răsuflă greu în șoapte
Basme la copii de lapte.
Șapte șoapte sună-n noapte,
Merele-s în rolă coapte
Și-n căsuța aburindă
Șapte guri așteaptă-n tindă.
18 Noiembrie 2008
012.293
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Marcel Cuperman
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 105
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Marcel Cuperman. “Șapte.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marcel-cuperman/poezie/1810778/sapteComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ACACAdam Claudia✓Mmm,..imi place. Sună așa ca un soi de descântec de imunizare la iarnă,...mai ales că ai ales cifra șapte.
0