Poezie
Șapte
1 min lectură·
Mediu
Șapte stânci pe șapte creste
Văilor le dau de veste,
Că din nordul fără soare
Iarna vine cu ardoare.
Vine înghițind pământul
Împingând în față vântul,
Și c-o trenă de zăpadă
Dând lopeții o corvoadă.
Șapte lunci cu șapte lacuri
Nu-și găsesc la babe leacuri,
Și tușesc sub alba mască
Transformându-se în iască.
Babele-n șapte cojoace
Hora-n loc încep să joace,
Cu opincile crăpate
Și broboadele pe spate.
Iarna pe șapte vâlcele
S-a oprit sub șapte stele,
Si răsuflă greu în șoapte
Basme la copii de lapte.
Șapte șoapte sună-n noapte,
Merele-s în rolă coapte
Și-n căsuța aburindă
Șapte guri așteaptă-n tindă.
18 Noiembrie 2008
012.280
0
AC