Poezie
Hora cu strigături
2 min lectură·
Mediu
Pe sub ramuri de răchită
Ce-ndoite-n vânt coboară,
Trece-o tânără grăbită
Cu mișcări de căprioară.
Fată mândră și frumoasă
Are mama lângă casă!
Bluza albă ce-i cusută
Cu arnici din fir de aur,
Unduind, pieptu-i sărută,
Cum un val sărut-un plaur.
Saltă-ti sânul măi fetică,
Pe voinici de-i înfurnică!
E Maria lui Ilie
Ce se duce în poiană,
Unde-n cânt și veselie
Joacă hora moldoveană.
Þineți hora pe câmpie
Pân’ la ploaia lui Ilie!
Fota lungă, colorată,
Pân’ la glezne o cuprinde
Cu flori roșii de mușcată,
Fața fetei îi aprinde.
Joc scaieții de prin vale
Și prind rochia de poale!
Au venit băieți și fete
Să încingă hora mare,
Și să zdruncine, cu sete,
Liniștile din hotare.
Bate toba în poiană
Și vibrează-n buruiană!
Poalele din pânză fină
Ies bogate din catrințe,
Și-n decoruri de lumină
Le dau ghes la juni, dorințe.
Hai Mărie la-nvârtită,
Să ne-arăți cum ești clădită!
Intră și Maria-n horă
Și vârtos se-ncinge-n joc,
Chiuind vocea-i sonoră,
Aerul trosnește-a foc.
U iu iu iu iu iu iu,
Bate-opinca chiar acu’!
Opincile cu nojițe
Scot scântei în bătătură,
Pielea de porc, în cojițe,
Se destramă-n bufnitură.
Frunză verde bob pisat,
Bate pasul apăsat!
Scripca sună-n vălurele
De vuiește în tot satul.
Pe călcâi și vârfurele
Hora se mișcă de-a latul.
Foaie verde de secară
Þineți hora pân’ la vară!
Pe drăguț fata-l ochește
Și îl trage brusc, de chingă,
S-o danseze voinicește
Și trupul să i-l atingă.
Frunză verde și-o lalea
Joac-o neică tot așa!
Marama de voal îi cade
De pe capul de copilă,
Și curgându-i, în cascade,
Prevestește o idilă.
Joac-o, joac-o măi Gheorghiță
C-o să-ți dea fata guriță!
El o prinde de bârneață
Și o-nvârte cu mândrie,
Jucând până dimineață
Plin de-avânt și bucurie.
06 Iulie 2008
005832
0