Poezie
Versuri albe
1 min lectură·
Mediu
Oglinda vieții îmi reflectă
Un pumn de stihuri supărate,
Ce albe-n frunte-s adunate
Ca firele ce se respectă.
Le mângâi cu privirea caldă
Și-n lacrimi le clătesc cu vrere,
Sunt ani culeși în coliere
Ce-n amintiri mereu se scaldă.
Întruchipând grijă maternă,
Iau versurile răsfirate
Și mi le pun, nepublicate,
La tâmpla ce-o așez pe pernă.
14 Mai 2008
002703
0