Marcel Cuperman

Dascălul din parohie, Cântător cu dulce glas, A dormit azi-noapte-n vie Și-acum cântă doar pe nas. Marcel Cuperman 2 Mai 2010

Lângă preotul abate Dascălu-și cântă gurița, Căci acasă, fără poate, Cântătoare-i dăscălița. Marcel Cuperman 01 Mai 2010

Îngropându-și fața udă Printre buzele cărnoase, Limba gustă din agudă Și din murele-i zemoase. Degetele amorțite Culcă tufa ce se-ndoaie, Nările sunt amețite, Iar pe frunte curg

De sub solul prins în gheață Ghiocei se-adună-n sfat, Se începe-o nouă viață Peste câmpul sidefat. Vin cocori și berze-n cârduri Pe la cuiburi de pe horn, Desenând pe glie rânduri Pluguri

Iriși lungi cu pleoape reci Și pupile de opal, Adumbresc de-un soare pal Pietre nemișcate-n veci. Lungi alei cu șir de plopi Și băncuțe ruginii, Poartă mirii-n veșnicii În acord cântat de

A plecat de dimineață Agitat și repezit, Dar și-a rupt, căzând pe gheață, Singurul organ trezit.

Printre brazi, spre Clăbucet, Fulgii cad încet, încet, Într-un strat pufos de vată, Crește pâinea în covată. Se topește-n nea un om Lângă fostul pui de pom Cu uscate ace supte, Clipele din

Triste-s lacul și pădurea Unde fulgii toți se-mbată Și se poticnesc de-o cioată Când de vânt sunt duși aiurea. Gri-i văzduhul peste glie Unde corbii strânsi la clacă Pe o dezvelită

Viața este o îngustă trecătoare Înlănțuită de două stânci, În care este doar un singur sens: La intrare este landoul, La ieșire este sicriul. Toți trecem prin acest pasaj De-a bușilea, sau

Aho, aho, copii de daci, Fără oi, găini și vaci, Ascultați-mi urătura Până mi-or închide gura, Că s-au mai văzut ocazii Când luați de roșii razii Unii n-au mai zis nimica, Doar și-au înghițit

Gospodari cu tenul fin, Voi boieri cu sacul plin, Ascultați colind de soi Cum e datina la noi. „Leru-i ler pudrat cu ger, De Crăciun sfânt mesager Pe pământ, precum și-n cer, Pentru suflet

URSUL chior cu blana brună Și un linx roșcat în GENE Au pornit-o împreună Să colinde pe troiene. S-au oprit la VEVERIÞA Care stă în brad pe-alune, Ea le-a strâns mișcând codița Pe la nasul

Aburi din pătul Se preling prin păpuriș, Cucuruzii dorm. * Sângele pe nea Face baltă lângă lup - Pușca fumegând. * Pe lacul bocnă Doar un vânt dezlănțuit E patinator. 21

Când l-am văzut cu burta mare Și barba dintr-un pumn de vată, M-am întrebat plin de stupoare: „De ce miroase-a vișinată?”

E liniște într-o ogradă Și-un vânticel abia adie, Împodobite stau sub zadă Căsuțele pe la chindie. Vibrează norii de mătase Cu scamele trenii bunicii, Pe gard, în curte și pe

Împăturim o coală-n două, Apoi în patru, cu migală, O artă destinată nouă Din vremea magilor de gală. Adăugăm o coală veche Cuplând-o-ncet cu pap de ouă, Sunt amintiri fără pereche Pudrate-n

Ceață, moină, ciori sătule, Iarna-ntârziată. Cucuruzi cu bobul gros Aburesc pătule. Ochi sudați, puchini uscate, Ziua-ntunecată. Peste patul puturos Așternuturi mate. Case, curți, olane

Coboară noaptea peste rampă Și-n jur e liniștea deplină, Un impegat aprinde-o lampă Și-așteaptă trenul ce-o să vină. O molie în dans de vampă Se răsucește-n cerc, divină, S-a coborât și lunga

Ghemotoace de bumbac Tăinuind izvor de viață, Pun pământului capac Într-o caldă dimineață. Vântul doarme peste zi Puturos ca o lehuză, Nici fachiri flămânzi de-am fi N-am călca numai pe

Nimic nu vine din nimic, Nici bradul dintr-un pin pitic, Nici marea dintr-un singur fir, Nimic sunt toți în cimitir. Nimic nu iese dintr-un fum, Nici lemnul ars în negru scrum, Nici