Poezie
Agonie de iarnă
1 min lectură·
Mediu
Triste-s lacul și pădurea
Unde fulgii toți se-mbată
Și se poticnesc de-o cioată
Când de vânt sunt duși aiurea.
Gri-i văzduhul peste glie
Unde corbii strânsi la clacă
Pe o dezvelită cracă
Croncăne din temelie.
Transparent e geru-n piele
Ca o sticlă de palincă,
Iar piciorul în opincă
Duce-un dor de obiele.
Trist e satul sub tăciune
Adunat la-nmormântare,
Când se-aude-n dealul mare
Un ecou de rugăciune.
09 Ianuarie 2010
001.230
0