Marcel Cuperman

Timpul, veșnica povară Și la rău, dar și la bine, În plimbarea sa hoinară Te atinge și pe tine. Îl iubești prinzându-i clipa În nisipul fin ca puful, Sau îi răsucești aripa Când te-acoperă

Te iubeam, deși erai Bleagă ca un pui de scai, Aruncată-n chip și fel Pe sub macii de oțel. Eu eram un mic golan, Călător din lan în lan, Doritor să-ți vadă-n vis Chipul demn de-un

Alb, frumos sau cenușiu, Ros, pictat și-adesea viu, Zidul grotelor cu stupi Ne ferește-ncet de lupi. Noi aici, iar ei urlând Răscolind vrăjmașul gând, Zidul lat, și lung, și orb, Poartă Anei

Ulițe, fântâni, olane, Satu-n zori se scoală. Toarnă cerul cătrănit Dușuri diafane. Clopoței, tălăngi, lătraturi, Toamnă pastorală. Se deschid de bun venit Porțile-n canaturi. Oi,

Ploaia curge peste noi Cu lichide mângâieri, Palmele golite ieri Sapă-n șanțurile moi. Toarnă ploaia în noi doi Fire dese ca de fum Și ne-mpinge-n lungul drum Să păcătuim noroi. Pe

Mi te arăți plângând Septembrie, Și știu că e în van, Ca tine suspinând Îmbătrânesc c-un an. Te-i duce peste zi Septembrie, Și știu, mă va durea, Da-n timp mereu vom fi Uniți de ziua

Cartea scrisă-n mahmureală Zace-n rafturi găurită. Nu-i acidul din cerneală! Doar de carii fu citită. 23 Septembrie 2010 Marcel Cuperman

Pregătită pentru pui Þi s-a prins sămânța-n cui, N-ai cu ce și n-ai nici cui Și-ai decis la loc s-o pui. 20 Septembrie 2010 Marcel Cuperman

Peste miriștea lehuză Născătoare de scaiete, Trece toamna călăuză Ploii pline cu paiete. Se abate peste lunca Obosită de căldură, Unde nurca-și duce munca Înfruntând o viitură. Colindând

Un călugăr cu sutană, Bun jurat să stea holtei, S-a-nsurat cu o budană Ce-o umpluse la Jidvei. 15 Septembrie 2010 Marcel Cuperman

Se-mbracă-n zdrențe iarăși nucul Când fugărit de toamnă-i cucul, Iar vântu-și plimbă-n codru coama Și bruma învelește poama. Pustie-n câmp rămasă-i glia, Pe deal e ruginită via, Iar coloritul

Luna stă c-un ochi la pândă Peste dealu-ncins cu viță Când Maria la Gheorghiță Gura vine să și-o vândă. La negoțul de iubire Luna-i curioasă babă, Târgul petrecut în grabă Nu-i scăpă de sub

S-a mutat orașu-n deal Pe alei înstrâmtorate, În cvartalul ireal Casele sunt marmorate. S-au mutat în cuib de cuci Suflete sărace-n sânge, Crăpături uscate-n cruci Numai norul trist le

Un bătrân c-un vechi palton Pune-o cruce la portic, Ploaia cade monoton Și inundă un buric. Stropi de apă diafani Se desfac într-un ceaun, Raze măsurate-n ani Înciudează un păun. Limba

Dă-ne Doamne-un semn și nouă, Dă-ne o cerească mană, C-așteptăm ca iarba-n rouă Vacii să-i devină hrană. Dă-ne-un ghiont, sau dă-ne-o palmă Să trezească-n noi maidanul, Că prea stăm ca marea

Geografie, Geometrie, O finețe-n feerie, Puncte lăcrimând mesaje, Etichete, ambalaje, Pașii frământând pe holuri, Universul plin de goluri. Depărtare, Sumbră zare, Gândul violând

Vântul s-a proptit în cui Nescăpându-i nici o boare, Soarele cu râsul lui Scaldă corpuri în sudoare. Pe asfalt prăjești un ou Făr-o urmă de rușine, Peste galbenul platou Zburdă gol un

Se lasă seara sus pe dealuri Și văile se-mbracă-n negru, Un fir de apă între maluri Șoptește pietrelor integru. Sclipiri de stele se reflectă În părul apei cristaline, Pe mal le cântă o

Plouă iar și n-am umbrelă Că mi-am rupt-o într-o creangă, Vaca-mi scapă din tutelă Fără sfoară și talangă. Plouă-n parcuri cu atele Pe alei pustii de ceară, Doar deșertul mâinii mele Și-ar

Codru-n frunze-și camuflează Arborii trași prin inele, Pânza ceții fin veghează Peste lacuri și vâlcele. De sub mușchi apar gândacii, Fluturii valsează-n tufă, Un mistreț își ia godacii Să-i

Te-ai dus prin timp așa devreme, Că pomii s-au trezit pădure, Cupolele de crizanteme S-au desfăcut deja mature. Să-ți cânt aromele-n grădină M-ai învățat seară de seară, Și-acum mi-e greu