Poezie
Crochiu de toamnă
1 min lectură·
Mediu
Se-mbracă-n zdrențe iarăși nucul
Când fugărit de toamnă-i cucul,
Iar vântu-și plimbă-n codru coama
Și bruma învelește poama.
Pustie-n câmp rămasă-i glia,
Pe deal e ruginită via,
Iar coloritul de aramă
Gândirea-n cioburi o destramă.
Prin horn rărit se-nalță fumul
Ce rătăcește-n ceruri drumul.
S-a-nchis de mult micuța moară,
Iar pe o creangă-i doar o cioară.
11 Septembrie 2010
Marcel Cuperman
001.208
0