Poezie
Turtele durerii
1 min lectură·
Mediu
Ziua scurtă își pitește
Fața după dealul mare,
Curtea-n taină se golește
De găini duse-n hambare.
Dar în casa moșnegită
Fără prispă și ulucă,
Focul arde-adânc sub plită,
Și miroase-a fum și nucă.
O zăresc prin geamul rece,
Gârbovită și precară,
Frământând un timp ce trece
Mai încet în lunga seară.
Parc’-aude pași în curte?
Nu-s decât vânturi deșarte,
Și punând pe plită turte,
Gându-i zboară iar departe.
Unde-or fi dragii bunicii,
Nepoțeii și feciorii?
Au plecat ca toți calicii
După vise iluzorii.
Speră că o să-i revadă
Și le coace turte fine,
Dar prin munții de zăpadă,
Nici un suflet nu mai vine.
25 Decembrie 2008
023.093
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Marcel Cuperman
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 107
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Marcel Cuperman. “Turtele durerii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marcel-cuperman/poezie/1815797/turtele-dureriiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MCIoana,
Iti multumesc pentru comentariu si urari. Craciunul petrecut singur este oricum trist.
La multi ani!
Marcel
Iti multumesc pentru comentariu si urari. Craciunul petrecut singur este oricum trist.
La multi ani!
Marcel
0
\"Dar prin muntii de zapada
Nici un suflet nu mai vine.\"
Sufletul,se exileaza si el?!Ai pus atata caldura umana in versurile tale ca si durerea a devenit blanda...
Sarbatori fericite!
Ioana