Poezie

Noaptea de adio

1 min lectură·1 februarie 2009

Mediu

O noapte-ncețoșată se lasă pe morminte,

Și porțile forjate cu-n scârțâit se-mbină,

Mi se perindă-n față aducerile-aminte,

Iar despărțirea cruntă săracă-i în lumină.

Tu m-ai iubit de-a pururi ca orice mamă bună,

Și-n gând cu mine-adesea ți-ai îngânat tot cântul,

Ce crud este destinul că-n tine se răzbună,

Dar sper în van minunea să-și țină legământul.

E proaspăt doar mormântul, și florile sunt roșii,

Cum roșu e și iadul ce-n suflet mi se-mplântă,

Aș vrea să stau cu tine, până ce-n zori cocoșii,

La lumea asta vie, de deșteptare-i cântă.

Dar nu mă lasă noaptea, și nici groparii tainici,

Iar cimitirul doarme sub lacăte o mie,

Mai cântă cucuveaua în plopii ceia falnici,

Și-n fața porții negre aștept ziua să fie.

Mijează-ncet de ziuă, și roua-mi dă frisoane,

Și umbre de morminte prelung se-ntind pe dealuri,

Rămâi pe veci răpită de-al morții crunte toane,

Iar eu îmi duc amarul pe-al vieții scurte valuri.

001.407

Marcel Cuperman. “Noaptea de adio.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marcel-cuperman/poezie/1821237/noaptea-de-adio

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.