Jurnale

Ieri culegeam din cărări noaptea licurici-n zbor prin carul mare rătăceam să prind stelele de păr ieri, anotimpurile-mi zâmbeau fața lunii mi-arătau pașnici norii mă purtau crengile copacilor

MMmara manolache

0

0

Îți scriu ... deși nu ți-am mai scris vreodată degetele tremură sub umbra tăcerii, știu că în altă viață am fost o pasăre albastră ce-și avea cuibul într-o casă îmi amintesc cum

MMmara manolache

0

0

Din nou mă întorc la tine poezie tristă, norii mă ascund călător nu mai vreau cu unghia zgârâi pagina goală, dar astăzi este ziua mea timpul ucide cu petale își flutură aripile moarte prin

MMmara manolache

0

0

În așteptarea cuvintelor mă risipesc prin gânduri, liniștea nopții mi-o aștern pe suflet. Mângâi parfumul norilor, imaginea ta o șterg cu cârduri de păsări, pictez o stea pe lac mă afund

MMmara manolache

0

0

Cerne iarna picături de stele, inima îngheță amintirile mele cu gândul mă duc în poveste să fur bucuria chiar dacă ea mă lovește. Curg fulgii, se lipesc de mine îi sărut, nu mă pot

MMmara manolache

0

1

Privesc înapoi, mă doare ce văd crengile nopții îmi strigă că pot, durerea e rece acum, cândva era mai caldă trecutul e moale, nu are culoare, mereu parcă mă pregătesc să mor; Undeva se

MMmara manolache

0

0

Coboară, urcă sufletul se alină, departe un cal nărăvaș răspunde chemării tale de lumină; curg râuri de stele, se tulbură apa în cale e roșu veninul ce-l simți flămând de lumină; chiar

MMmara manolache

0

0

Desprind ramuri, împletesc șuvițe, în pumni strâng clipele grele; nu vreau să le adulmec, dar îmi intră prin gene. Þipătul durerii cu licăriri adie, se rupe puntea dintre mine și lume, plec

MMmara manolache

0

0

Aș schimba tristețea în bucurie lumina să nu se mai termine aș schimba zilele în picături de narcise perdelele din stele să le închid când nu-i plăcere aș șterge urmele pictate de pașii mei

MMmara manolache

0

0

Pe ape curg stele de zăpadă din frumusețea lor ies îngeri ce dansează, umerii-mi sunt grei de la ninsoare. Privesc în depărtare albul ce se transformă în fantasme curgătoare, lumina fulgilor

MMmara manolache

0

0

Cărările străbat prin viscolul care acoperă strălucirea anotimpului hilar de vreme mâncată de un timp nervos făr\' de milă, curioasă prind aripi astrale să curgă poveste, visele le împletesc cu

MMmara manolache

0

0

îmi tremură mâna când vreau să-ți scriu, cuvintele îngheață gândurile ce-mi apasă liniștea amară, insist să mă auzi când vocea mi-i tăcută ca o toamnă, se duc cuvintele aiurea nu înțelegi

MMmara manolache

0

0

Îmi șterg lacrimile printre nori mă încurc de-a mea poveste fără vise ar fi ușor. Þinutul toamnei străbat flămând rătăcesc calea tremurând fără tine ar fi cumplit. Frunzele ard

MMmara manolache

0

0

Îmi tremură aripile prin noapte deasupra întunericului greu mă zbat, umbrele sunt găuri de durere, cerul mă strânge în al său ceas. Văd chipul morții ce-mi zâmbește într-un apus de mult

MMmara manolache

0

2

Te țin de mână speriată cu gândul rătăcit în stele, te port șăgalnic după ele, dar tu le șlefuiești tăcere. Întunecime de ocean mă cheamă, mă risipesc de nori, alunec în tăcere, sărut

MMmara manolache

0

0

Se întunecă zarea, marea aruncă cu valuri răsar stânci de zăpadă formează o insulă albă. Se prind nori cu stele, dansează îngeri cu ele, marea albastră vibrează de cântecul dulcii

MMmara manolache

0

0

E curcubeul strâns, de lacrimile tale lumina dulce a apus. Mă ascund, cuvinte grele infrunt, trupul adoarme, plutește într-un cerc de lux, sufletul aleargă prin valul mării negre nisipul îl

MMmara manolache

0

0

Pentru atunci când lacrimile nu vor mai curge, pentru atunci când inima nu va mai bate voi fi un zbor cutremurat de stele, voi fi pământ amestecat și ninge pe fruntea mea albită de

MMmara manolache

0

0

Te iubesc ca pe o narcisă sfântă tremurul mânii prin rouă caută căldură prin frunze rătăcite de atâta furtună. Te iubesc cum iubește natura curcubeul luminii divine curge pictată de

MMmara manolache

0

0

Deschid o carte somnoroasă, prin pagini mă învârt, dar literele jucăușe se ascund. Mă uit cu drag la ele, zâmbesc, o închid ușor. De la fereastră nori mă privesc, trimit lumini în suflet

MMmara manolache

0

2