liniste

Te țin de mână speriată cu gândul rătăcit în stele, te port șăgalnic după ele, dar tu le șlefuiești tăcere. Întunecime de ocean mă cheamă, mă risipesc de nori, alunec în tăcere, sărut valurile negre apusul cu blândețe. Plutesc în altă lume colorată, mare și măruntă, rechinii mă atacă, mă rănesc pe fundul apei zac fără să privesc. O liniște fierbinte cuprinde universul doar aripile mele mai navighează-n stele, le dirijez cu mintea și inima flămândă să-mi caute iubitul chiar de o fi în lună.