as schimba...

Aș schimba tristețea în bucurie lumina să nu se mai termine aș schimba zilele în picături de narcise perdelele din stele să le închid când nu-i plăcere aș șterge urmele pictate de pașii mei flămânzi de rouă pe cărări de castele mi-aș acoperi ochii întunericul durerii grele în pământ adânc să se înece tăcută în liniștea zilei îmi beau cafeaua amară în leagăn de stele privesc pe furiș la timp dar nimic nu se schimbă imaginea morții mi-apare călare cu o mână țin ceașca cu o mână țin timpul să nu dispară puterile-mi scad, florile strigă vars din cafea pe rochia albă timpul mă trage timpul mă ține norii fierbinți mă sufocă mă prăbușesc în liniștea simplă chemarea e sfântă poate din cauza rochiei albe.