suflet...

E curcubeul strâns, de lacrimile tale lumina dulce a apus. Mă ascund, cuvinte grele infrunt, trupul adoarme, plutește într-un cerc de lux, sufletul aleargă prin valul mării negre nisipul îl îneacă. Zboară ca o simfonie, se întinde, firele de aur ridică, împrăștie castele, aruncă fericire, în strălucirea lunii pe plaja se întinde.