Cutremură iarna

Cerne iarna picături de stele, inima îngheță amintirile mele cu gândul mă duc în poveste să fur bucuria chiar dacă ea mă lovește. Curg fulgii, se lipesc de mine îi sărut, nu mă pot abține, cărările sunt albe pictate cu argint mă bucur de poveste, mă alint în liniștea albastră tresar mă lipesc de liniștea zăpezii, mai fur strălucire, mai fur melodie din ritmul de doină al iernii; Curg rânduri de petale revarsă lacrimi lumina albastră printre cuvinte înghețate, prin urme de zăpadă caut prezentul. Cutremură iarna picături de perle mă ademenește sărutul ei din stele pe ramurile ei să-mi fac o căsuță; Împedicată cum sunt bat la prima ușă să cer ajutor să bat, să strig nu e ușor; Mă întreb dacă am bătut unde trebuia să bat deși numai iarna m-a îndrumat. Îă