suflet...

Coboară, urcă sufletul se alină, departe un cal nărăvaș răspunde chemării tale de lumină; curg râuri de stele, se tulbură apa în cale e roșu veninul ce-l simți flămând de lumină; chiar fluture de-ai fi prin univers te-ai rătăci, cu aripile frânte ai striga dar va fi numai durerea ta; răspunde cerul cu glas de foc, ți-aruncă petale de culoare rătăcit prin anotimpuri, ingenunchiat de greutăți vei descoperi din nou cat de singur ești; prin ape peștii colorează vise din cărți ciudate, cu mâna le cauți, timid te agăți de fiecare sclipire ce apare; prin univers zbori nepăsător, natura ti-e călăuză de dor, vântul șoptește mai straniu luminii tale colorate; se mișcă pământul, la fiecare mișcare sufletul adoarme.