jurnal(I)

Ieri culegeam din cărări noaptea licurici-n zbor prin carul mare rătăceam să prind stelele de păr ieri, anotimpurile-mi zâmbeau fața lunii mi-arătau pașnici norii mă purtau crengile copacilor nu se rupeau râul pașnic mă chema pe umeri covori de flori avea natura strălucea dar azi anotimpuri goale ucid picături de otravă arunc azi anotimpurile mă plâng și ning într-o lume fără început fără sfârșit azi sunt piatră, sunt nimic într-o altă lume străină cineva m-a pedepsit.